Join the new world

Acum trei luni si ceva, starnit de un anunt in presa scriam frumusel erepublik pe google si o noua lume tocmai mi se deschidea in fata ochilor.
Nu e palpabila, nu o pot mirosi si mai ales nu simt buzunarul greu de la gold-ul care straluceste langa avatar. Dar e acolo, e cat se poate de adevarata, cu oameni buni si rai, cu evenimente placute sau neplacute, cu nervi facuti si creieri storsi.

Am pornit in erepublik cu dorinta de a creea un nume, cel putin asta am crezut la inceput si imi place sa cred in continuare, chiar daca rezultatul final poate fi dezamagitor. Si chiar daca nu voi scoate rezultatul dorit tot multumit sunt pentru ca stiu in sinea mea ca am incercat. Mai tarziu ma voi privi in oglinda si nu voi avea remuscari deoarece am fost unul dintre cei multi care au incercat. Viata nu ma poate vesteji pe mine nici intr-o suta de ani, de ce? Pentru ca eu nu am stat cu mainile in san, pentru ca am modelat istoria dupa bunul meu plac, actiunile mele vor fi produs valuri suficient de puternice ca sa atraga atentia.

Asa ca stau in fata contului meu pe erepublik si ma gandesc ce am eu mai bun si ce ofer pentru eRomania.

In primul si in primul rand eu am oferit identitatea mea, prin simplul fapt ca numele meu este vazut de toti si toate actiunile pe care eu le intreprind poarta semnatura mea. Un simplu nume defineste un om, o insumare de calitati si defecte, o gandire, o suma de actiuni si reactiuni. E destul sa spui un nume din erepublik si fiecare dintre noi are de spus cateva cuvinte special pentru acea persoana, ma rog la unii avem de spus mai multe.

Al doilea lucru important care eu l-am oferit e personalitatea mea, caracterul meu, felul meu de a fi, de a gandi, pur si simplu am prelungit eu-ul meu in erepublik, un cetatean virtual care traieste, crede, actioneaza dupa cum dictez eu.
Insa valorile cele mai importante pe care eu le (cred ca le) ofer sunt: respectul, onoarea, dreptatea si sinceritatea.

Ce primesc in schimb: pe langa placerea pe care inca o mai am pentru acest joc ar trebui sa primesc acelasi lucru. What u pay it’s what u get sau sa mi se plateasca cu aceasi moneda.

Nu pot lua gold-ul acasa sa traiesc boier pana la adanci batranete, nu pot lua premiul Pulitzer pentru articolele pe care le scriu, tarisoara mea nu poate anexa in realitate teritoriile pe care le cucereste, nu ma pot bucura de resursele high pe care le are tara mea, (la felul cum se face agricultura in tara noastra numai grain high nu il pot numi).
In schimb ma pot bucura de o comunitate puternica, de noii prieteni pe care i-am facut, de respectul pe care il primesc si poate cu timpul de atentia care mi s-ar acorda.

Dar poate ca ma imbat cu apa rece, toate astea nici o ceapa degerata nu fac, pe cine vreau eu sa prostesc. Daca ma gandesc bine, neam asupritor in erepublik am fost si poate ca vom fi, cu siguranta ne-am dori sa fim iar pe culmea victoriei cu picioarele afundate in cranii.
Unde e respectul, unde e onoarea, comunitatea .......etc, cand vrem din tot sufletul sa strivim budapesta si sa o trecem prin foc si sabie.
Cineva intr-un comment ma intreba daca nu suntem noi aia care am vrea sa fim cu toporul intr-o mana si franghia in cealalta si sa facem legea in ograda europei. Ma tem ca are dreptate, 90 % ar da de pamant cu vecinii nostri.

Ce ne ofera acestia si mai ales ce castiga din asta?


Articol aparut ca o necesitate la urmatorul comment dat de Evolution Org.

"Votat...spre deosebire de viata reala, razboiaele de aici nu omoara oameni (din ce stiu si eu 😛), nu inseamna teritorii ocupate pe bune...cred ca aici conteaza mai mult respectul si onoarea..."