Join the new world

======================================== =====================

Luati loc la mese, va rog! Puteti face si consumatie, caci stabilimentul in care ne desfasuram activitatea astazi nu este subventionat de stat in nici un fel. Traieste din setea dumneavoastra si nu se da in laturi in a-si lua partea ce i se cuvine.

======================================== =====================

Astazi vom vorbi despre cea mai des intalnita profesie, atat in erepublik, cat si in viata reala: cea de bagator de seama.
Dupa cum stiti, spiritul romanesc are acea scanteie ce poate transforma un butoi cu apa intr-un cataclism major. Ce ne caracterizeaza pe noi mai mult imi pare a fi competitia acerba. Stiti cum se spune: tot romanul se pricepe la fotbal si politica. Se mai spune si sa nu ai incredere in femei si frane de Dacie, insa nici una din afirmatii nu este adevarata in lipsa unor sustinatori acerbi. Slava Marelui Confuzius, de de-astia nu ducem lipsa deloc!
Postul de bagator de seama nu apare in nici o descriere profesionala si nici nu este un post unic intr-un grup de oameni. De altfel, bagatorii de seama nu se incadreaza in nici o norma, fiind o categorie de oameni ce apartine tuturor categoriilor de oameni. De unde eu trag concluzia ca nu se poate face un portret-robot valid al acestei tipologii.
Numele de bagator de seama (de la romanescul "bagator de sama&quot😉 vine de la expresia poporala "Bag sama". Dat fiind faptul ca am progresat ca specie si mai ales ca limbaj (sic!), voi atribui acestei indeletniciri o noua denumire si o ramura intreaga a stiintei: observationismul. Romanul modern nu spune "Bag sama", ci spune "observ" sau "vad". Bagatul il rezerva anumitor organe.
Observationism, deci. Acum luati o pauza de la ascultat si incercati sa pronuntati cuvantul asta pentru voi, in tacere: observ. Inca o data: observ. Rostogoliti-l pe limba in timp ce-i percepeti sensul real si incepeti sa intrevedeti scopul pentru care a fost inventat. Gata? Bun.
Acum dati-mi voie sa-l dezvolt gramatical. Nu va speriati, n-am sa-i alterez sensul in nici un fel. N-o sa-i adaug decat pronumele omis (dar subinteles): eu observ. Acest eu denota subiectivism, dar mai ales egocentrism. De ce? Pentru ca totul se reduce la o perceptie singulara, empirica, inexacta: cea determinata de canalele de receptie personale. Totul se invarte in jurul eului fiecaruia.
Un fel de concluzie: am obtinut un ciclu: observ, filtrez, actionez in consecinta. Unde poate aparea eroarea, daca va aparea? E simplu: daca procesul de filtrare nu este complet sau daca observatiile sunt incomplete sau canalele de receptie deteriorate (ceea ce se poate intampla in cazul in care cadrul asupra caruia ne concentram simturile este prea restrans, nepermitand accesul tuturor datelor sau prea larg, introducand elemente similare, dar care nu au legatura cu fenomenul in cauza), rezultatul ciclului va fi unul eronat. Deviatia depinde foarte mult de procesul de filtrare.

* Articol scris sub o influenta de moment. Nu garantez acuratetea celor scrise tocmai din cauza celor scrise. M-au obsedat cercurile lui Maniu.

Respect,

Sir Gogu