Auri sacra fames [ I ]

Day 373, 22:13 • Published in Romania Romania • by OchiReci
Era o dimineata ploioasa de iarna in care cerul ponegrit parea mult prea departe iar vantul aspru ii brazda fata ritmic oferindu-i o senzatie rece dar totusi placuta. Orasul inghetat sub puterea naturi parea mai simplu si in acelasi timp mai complex ca niciodata , iar sentimentele il cuprindeau incet , facandu-l sa uite de gerul naprasnic care il cuprindea si incalzindu-i inima cu frumusetea si Speranta unui rasarit de soare timpuriu.

Traia intr-o utopie , intr-o lume perfect echilibrata unde natura , vesnicul sau prieten … il dojenea ca pe un fiu ratacitor desprins de realitate. Se simtea om , se simtea liber … era mandru si ochii i se umpleau de fericire privind la cerul prea inalt, care insa parea atat de usor de atins.

O betie de o secunda intr-o secunda de un veac , o clipa de pura fericire si smerenie in fata fortei neimaginabile a lumi … dar doar o secunda , pierdut sub pasii constanti ai primului om in drumul sau spre munca.

Iubea natura , iubea lumea si pretuia nespus viata … insa dispretuia oameni , nu pe toti ci doar pe uni , pe aceea pe care ii vedea zilnic incalcand moralitate , pe cei pe care ii vedea mereu pozand in intelectuali , pe cei care ii vedea mereu dand dovada de lasitate si demagogie in tot si in toate si mai presus de toate , peste tot …

Gandea diferit cu toate ca nu era cu nimic altfel decat restul semenilor sai , era si el un om cu partile sale bune si cu partile sale rele … uneori gresea , alteori era corect ..insa mereu avea puterea de a spune lucrurilor pe nume , de a analiza chiar daca doar subiectiv orice aspect si in special avea puterea de isi asuma responsabilitatea pentru toate faptele sale … avea insa si defecte .. era ambitios si nu ezita o secunda in a arata defectele umanitati. Era un om , la fel ca toti .. insa liber

Si ei erau tot oameni , ei cei pe care el ii dispretuia , tot oameni erau. Erau la fel ca el cu parti bune si defecte … uneori erau drepti , alteori greseau .. insa aici lipsea ceva la uni dintre ei … uni nu aveau puterea de a spune lucrurilor pe nume , se intreceau in notiuni si termini fara insa sa vorbeasca concret despre lume , vorbeau despre importanta lumini fara sa explice lampa stricata de pe noptiera , vorbeau despre moralitate fara sa dea dovada de ea , dispretuiau si ei la fel ca el pe cineva , pe cei ca el .. pe cei care zilnic le arata ca au defecte si ei zilnic ii demonstrau lui ca e drept. Mereu , mereu si mereu impulsionati de putere si de faima nu pierdeau nici o clipa din a injosi tot ce el iubeste la lume , nu pierdeau un minut in a combate orice remarca impotriva lor , nu uitau niciodata sa aduca in discutie orice se leaga de el chiar daca , in fond , tema era alta. Ei erau ei , niste oameni prea vanitosi pentru a putea admite ca gresesc , prea farisei pentru a aplauda munca altuia , prea mojici in a o critica [ cu toate ca e mai presus de a lor ] , prea sireti ca sa poti vorbi cu ei , prea umani. Erau ei sau doar un alter ego ce ii indemna sa fie asa , sau poate doar el ii privea gresit … cu toate ca mereu si mereu ei erau aceasi , aceasi ei pe care el in trecutul indepartat sau mai prezent ii combatea si le darama soculul construit cu atata migala si demagogie … Da erau ei , oameni incapabili sa accepte realitate , oameni pentru care propria persoana insemna tot , oameni care nu zaboveau o secunda din a insaila lumea cu erezia lor , ei simpli muritori pentru care natura si viata nu mai insemnau nimic in fata persoanei lor.

Era bizar si el o stia , el prea tanar pentru a accepta realitatea si totusi prea batran pentru a mai spera ca intr-un viitor lumea se va schimba si eretici moderni vor renunta la falsa credinta a propriei persoane in interesul lor. A lor , a lumi , a tuturor celor care traiesc … el inca visa si nadajduia pe furis ca viitorul va fi mai bun , cu toate ca expresia sa rece dadea de gol realitatea.

Era un om ce privea cu ochii reci lumea si pe ei , pe cei pe care el ii dispretuia pentru ca in nebunia lui , el ii vedea ca pe un cancer al moralitati , nu mai conta ca tot ei incercau sa il prezinte pe el altfel decat e … in erezia lor … conta doar ca el e Liber , iar ei vor fi mereu sclavi moravurilor usoare si ale falsei dorinte de putere si notorietate.

El era insignifiant , iar ei dumnezei lumii si cu toate astea doar el putea visa cu ochii deschisi si putea intelege Libertatea , ei Nu , pentru ca in omnicunoasterea lor pierdeau mereu sensul vieti.