Articolul 30

Day 946, 12:44 • Published in Romania Romania • by Bogdan Armand Sibrand

Ma gandesc cu nostalgie la zilele cand scriam articole nestingherit, asigurat de gandul ca nu ma citeste nimeni. Nu ca acum m-ar citi cineva.
Iata ca am ajuns si la 500 de subscrieri, 1/2 dintr-un numar magic. Cum? Pomeni cu gifturi n-am dat. Dar parca nici nu-mi vine sa cred ca a dat talentul afara din mine. Inca e prea devreme sa ma gandesc la Media Mogul, desi am pregatit articolul pentru cand voi depasi cifra de 1000 de abonati (alaturi de cel pentru cand voi iesi presedinte 😛).

Ce-am facut pana acum? Mi-am facut prieteni? Numarul de 391 de prieteni de la profil nu e relevant. Mi-am facut dusmani? Mai mult ca sigur sa fi deranjat pe cineva cand trimiteam spamuri electorale. 🙂
'Bizon' nu mai sunt, dar nici 'dinozaur' nu sunt, asta sigur.
Totusi, daca in fiecare din noi se afla un copil, de ce in fiecare erepublikan nu s-ar afla un bizon?

Eu, fiind bizon, chaturi cutreierasem si m-am inscris in partidul eLegiunii Arhanghelului Mihail. Vroiam si eu sa port camasa verde, sa stau cu pieptul semet si cu mana dreapta ridicata dar mai mult, asteptam sa asasinez si eu pe cineva.
Deja ma simteam ca un glugat alb din *Assassin's Creed cand am aflat ca in joc nu poti muri decat prin suicid, prin infometare. Nici daca mergi in lupte nu poti sa mori sau sa-ti killaresti adversarii.
Ei dracie. Dar ce joc mai e si asta? Fara violenta, fara nimic. Lumea vrea macel in ziua de azi. Si se stie ca e ancestrala nevoia omului de cafteala. Inca din vremea legionarilor romani si a gladiatorilor ce jucau pe Colosseum Arena, lumea isi dorea paine, circ si sange.

Sa curga sange!

Asa se intitula articolul de 'debut' al ziarului meu, in care mi-am inceput seria de 'asasinate'. De atunci, capete incoronate (sau incornorate) dar si gaini decapitate au inceput sa cada de la ghilotina, sangele victimelor incepand sa curga alaturi de voturile si aprecierile cititorilor.
Acum, ma aflu la cea de-a 30-a foaie si ma intreb daca articolul va intra in revista presei. Pe bune, chiar sunt curios. 🙂

Nota autorului:
Orice ziarist care isi face un ziar mai intai da 2 gold si abia apoi se intreaba ce ar putea scrie in ziarul lui. In perioada mea frageda un astfel de ziarist isi punea aceeasi intrebare in articolul sau de debut. "Ce ar vrea lumea sa citeasca in ziarul meu?". Un raspuns a si venit, si il reproduc din memorie, cu aproximatie: "Pamflete politice, cu umor subtil". Subliniez: umor. Chiar si intr-un joc asa serios ca erepublik, este de nelipsit fun-ul.

Ca sa ai succes in orice, trebuie sa ai umpic de originalitate. Cand mi-am inceput si eu un ziar, l-am intitulat "Ghilotina". Inspirat sau nu, mi-a placut acest nume.
Am incercat sa scriu aparte, in stilul meu. Bine, prost, am scris.
Mi-am plasmuit personaje, m-am dedublat, mi-am creeat un public imaginar care ma aplauda sau ma huiduie dupa cum ii cer, am vorbit si singur de multe ori.
Cand cineva vorbeste singur, lumea mai intai da din umeri, apoi se intreaba: 'Ce-i cu asta? Asta vrea sa ne zica noua ziua ce viseaza noaptea?' 'Ce fumezi?' era un comentariu pe care l-am primit la unul din articole. 🙂
Apoi, cu timpul, lumea se va obisnui, fie ca va fi dezgustata sau incantata. In orice caz "Ghilotina" nu va trece neobservata, si isi va castiga locul printre alte 'marci'.

Aveam o ghilotina, nu imi mai trebuia decat un esafod si o lista de victime.
Dar, parca mai era cineva...
======= Ghilotina ========
Maxima zilei: "Sinceritatea face ca si cea mai umila persoana se devina cu mult mai valoroasa decat cel mai talentat ipocrit." C.H. Spurgeon
*Assassin's Cree😛 un joc video, nu mai captivant decat eRepublik

Sferic Media Group
Orion Point