Art. nr. 55 Just read it...

Day 1,937, 12:49 • Published in Republic of Moldova Republic of Moldova • by Mafiotka

În timp ce soţia mea servea cina, i-am luat mâna şi i-am spus:
-Trebuie să-ţi vorbesc…
Ea a dat din cap şi a mâncat calmă. Am văzut durerea în ochii ei ... acea tristeţe care îmi blochează gura ... Mi-am facut curaj şi i-am spus:
- Vreau sa divorţăm...
Ea dezgustată de propunerea mea, a spus încet:
- De ce?...
În acea noapte nu am vorbit şi ea a plâns toata noaptea. Eu ştiam că ea vroia să înţeleagă ce se întâmplă cu căsătoria noastră, dar nu am putut raspunde. A pierdut inima mea, din cauza altei femei ... Ana!. Eu n-o mai iubeam așa de mult pe soţia mea ... am fost aşa de trist ... m-am simțit vinovat, motiv pentru care am semnat actul de separare, care spunea că soției mele i-ar rămâne casa, mașina și 30% din magazin.
Atunci când a văzut actul de separare l-a rupt în o mie de bucăţi.
-Cum?! Am petrecut zece ani din viața noastră împreună și acum mă lași pentru alta?!.
- Mă simt aşa de rău pentru tot acest timp pierdut cu mine ... pentru toate energiile ..., dar nu am putut face altceva ... acum o iubesc pe Ana.
Dintr-o dată, soția mea a început sa urle şi a plâns continuu. Era furioasa şi dezamăgită. Ideea de divorţ a început să devină realitate. Ziua următoare m-am întors acasă şi am gasit-o stând la biroul ei în dormitor: scria… Nu am mâncat nimic la cină și m-am dus la culcare. Am fost foarte obosit după o zi petrecuta cu Ana. În noapte, m-am trezit şi am văzut-o pe soţia mea tot acolo la birou… M-am întors şi am continuat să dorm. Dimineaţa următoare soţia mea s-a prezentat la mine , cu niște condiţii pentru a " accepta divorţul”. Nu a vrut casa, nu a dorit nici mașina și nici magazinul. Mâine începea o nouă lună, în acea lună ar trebui să trăim ca şi cum nimic nu s-a întamplat . Raţionamentul său a fost simplu:
- Fiul nostru are examene în această lună și nu trebuie să-l îngrijorăm cu problemele noastre.
Am fost de acord , cu toate acestea, ea a făcut o a doua cerere.
-Trebuie să ne amintim de ziua în care am fost căsătoriti, atunci când m-ai luat în braţe şi m-ai dus în dormitorul nostru pentru prima dată. ... dar în această lună , în fiecare dimineaţă trebuie să ma iei în brațe pănă la ușa de ieșire.
Am crezut că și-a pierdut mințile , dar am fost de acord ca să nu strice vacanţa de vară. I-am povestit Anei. Ana a început să râdă și a spus:
- Indiferent de ce trucuri a inventat soţia ta ... spune-i că ești al meu.
De mult timp eu și soția mea nu am avut o lungă "confidenţialitate", aşa că, atunci când am luat-o prima zi în braţe, am fost atât jenat... dar fiul nostru a fost în urma noastra și ne aplauda spunând :
-Tată, ești tare, ai luat-o pe mama în braţe !
Cuvintele lui erau ca un cuţit în inima mea ... Am mers zece metri, cu soţia mea, în braţe ... Ea a închis ochii şi a spus încet:
- Nu-i spune nimic despre divorţ… te rog.
Am fost de acord. Am lăsat-o la uşa şi ea a ieşit, şi a plecat să ia autobuzul pentru a merge la muncă. A doua zi, am fost mai relaxat ... Ea se sprijini pe pieptul meu. Am simțit parfumul ei pe bluza mea. Am realizat că a trecut mult timp de când nu m-am mai uitat la ea, deoarece am uitat ... am realizat că nu mai e atât de tânără ... câteva riduri pe față… fire de păr albe… ! M-am întrebat: "Ce am făcut de s-a ajuns până aici? "
A patra zi, luând-o în braţe, cum se întampla în fiecare dimineaţă, am simţit că pasiunea revenea. Aceasta a fost o femeie care mi-a dat zece ani din viaţa și tinereţea ei, un copil ... , pentru că urma sa, ne apropia mai mult şi mai mult…



Nu am spus nimic din respect pentru Ana ! Fiecare zi a fost mult mai uşor să o iau în brațe și astfel a trecut luna repede. Într-o dimineaţă, ea nu putea decide ce să poarte . A încercat totul şi a zis:
- Hainele îmi sunt mari…
Mi-am dat seama că ea a scăzut în greutate... Deci, de aceea era așa de uşoară. Am realizat brusc că a fost în depresie... prea multă durere şi suferinţă. Fară să îmi dau seama, am atins părul ei. Fiul nostru, a intrat brusc în camera noastră :
- Tati, e timpul pentru a o duce pe mama în braţe!
Am luat-o pe soţia mea în brațe și am simțit un fior. Mi-am schimbat opinia privind divorțul. Am început sa o iau ca prima dată când am luat-o acasă, atunci când ne-am casatorit... Am vrut să plâng. Ultima zi am facut același lucru :
- Nu mi-am dat seama unde s-a pierdut pasiunea dintre noi ...
Fiul nostru a trebuit să meargă la şcoală şi l-am însoţit eu cu mașina. Soția mea a ramas acasă. M-am dus la muncă, dar la un moment dat, am trecut prin fața casei Anei, m-am oprit şi am fugit în sus pe scări. Ea mi-a deschis uşa şi i-am spus:
- Iartă-mă, dar nu vreau să divorţez de soţia mea !
S-a uitat la mine şi a spus:
-Eşti nebun?
I-am răspuns:
- Nu, e doar că îmi place soţia mea. A fost un moment de plictiseală și rutină în care ne-am depărtat, dar acum mi-am dat seama de adevăratele valori ale vieţii, azi am dus-o în braţe, mi-am dat seama că trebuie să o fac pentru restul vieții mele!
Ana mi-a dat o palmă și mi-a închis ușa în față.
Eu mergând în jos pe scări, repede, am condus şi m-am oprit într-un magazin de flori. I-am cumpărat un buchet de trandafiri și fata de la magazin mi-a spus:
- Ce vreti să scrieți pe bilet?
-,,Nu îmi pasă de nimic, dar o să te iau în braţe în fiecare zi din viaţa mea, până ce moartea ne va desparți”
Am venit degrabă acasă, am urcat scările şi am fugit sus în cameră, fericit, dar soţia mea … zăcea fost pe jos... Ea luptase împotriva cancerului! Şi eu în loc să imi dau seama ce se intampla, am fost ,,ocupat” cu Ana. Soția mea mi-a cerut acea perioada de timp, pentru că ea ştia că era pe moarte. Deci, ca fiul nostru să nu sufere trauma, am rămas în memoria fiului meu ca un tată minunat ce o iubește pe mama sa.

Acestea sunt detaliile care contează într-o relaţie : nu casa, nu mașina, nu banii - acestea sunt doar lucruri trecătoare, care par să creeze o viață frumoasă și o căsnicie perfectă. Să încercăm întotdeauna să ne păstram căsnicia fericită, întotdeauna să ne amintim prima zi a acestei frumoase povești de dragoste.
Întotdeauna ne dăm seama de valoarea unei persoane când nu mai este lângă noi…