Join the new world

Deşi nu se vorbeşte mai deloc despre acest subiect, marina românească a luptat în Al Doilea Război Mondial şi cu submarine. Din totalul de 47 de submarine ruseşti prezente în Marea Neagră în timpul celui de-al doilea razboi mondial 27 au picat victime minelor sau atacurilor germane sau româneşti. Iată zece lucruri de ştiut despre submarinele româneşti:

Marina românească a avut în dotare un total de nouă submarine, opt au luptat în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, cele mai cunoscute fiind "Delfinul", "Marsuinul" şi "Rechinul".
Submarinul Delfinul este de producţie italiană şi a fost lansat la apă pe 5 mai 1936. Acesta a avut nouă misiuni de război. În timpul celei de-a cincea misiuni (2 – 7 noiembrie 1941), pe când patrula în largul portului Yalta, echipajul a distrus o navă sovietică de transport de 2000 de tone. Alertate, forţele sovietice din zona au încearcat să scufunde submarinul. Vânătoarea care a durat 10 ore și a eşuat, "Delfinul" reuşind să scape şi să ajungă în Constanţa.
Cea mai tensionată misiune a fost ultima (25 iunie – 3 iulie 1942), când submarinul a fost reperat patrulând la est de Yalta de escorta unui convoi sovietic. Acesta a fost supus unui atac de peste 240 de încărcături de adâncime, dar echipajul român a reuşit să scape. În următoarea zi este reperat de un avion şi atacat, fiindu-i avariată cârma. Peste două zile este localizat din nou de sovietici şi vânat timp de 13 ore. Deşi reuşeşte să ajungă în portul Constanţa, sfârşitul războiului îl surprinde în reparaţii si este confiscat de sovietici.
Aceştia îl “returnează” în 1957, mai mult ca o carcasă, decât un submarine funcţional. Este reabilitat şi întrebuinţat până în 1970 de Institutul Român de Cercetări Marine Constanţa. In prezent din el au mai supravieţuit 2 piese: manometrul este în Bucuresti la Muzeul Ferdinand I şi motorul în Constanţa la Muzeul Marinei.
Submarinele "Rechinul" şi "Marsuinul" cu mult mai performante decât “Delfinul” au devenit operaţionale la sfârşitul războiului, în 1944.
Submarinul Rechinul a fost cel care a făcut cea mai lungă misiune militară a vreunui submarin românesc (15 iunie – 29 iulie 1944) - o misiune de recunoaştere a portului Novorosiysk. De asemenea a ajutat la evacuarea armatelor române şi germane din Peninsula Crimea. A sfârşit ca piese de schimb pentru submarinele sovietice, după 23 august 1944.
Submarinul "Marsuinul" a devenit operational cu câteva luni înainte de întoarcerea armelor. Însă a fost urmărit de ghinion şi de noroc în acelaşi timp… În singura misiunea avută chiar în prima zi când ai ieşit în larg a fost confundat cu un submarin sovietic de o navă germană şi vânat întreaga zi. A doua zi istoria se repetă, dar cu un avion german de această dată. Submarinul scapă nevătămat şi se îndreaptă spre portul turcesc Zonguldak. Între 14 şi 22 mai e atacat aproape zilnic de navele sovietice pe când încerca intre în portul sovietic Batumi, ba chiar o torpilă trece milimetric pe lângă el. Pe 27 mai ajunge în portul Constanţa şi va fi confiscat de URSS, după 23 august.
În afară de cele trei submarine menţionate mai sus marina românească a mai avut încă cinci submarinele pitice clasa CB. Dintre acestea numai două au devenit operaţionale şi au efectuat misiuni de recunoştere. Au fost luate după aceea şi folosite de Uniunea Sovietică până în 1945 când au fost demontate pentru piese.

După razboi
În anul 1985 la şantierul naval din Nizi Novgorod, Uniunea Sovietică începe construcţia unui submarin din clasa Kilo, unul dintre cele mai silenţioase şi greu de reperat submarine din lume. Acesta urma să devină succesorul primului submarin românesc, fiind numit “Delfinul”II. Oficialităţile comuniste româneşti plătesc în jur de 60 de milioane de dolari pentru acest submarin, al doilea din lume din punct de vedere al performanţelor în acel moment şi este livrat în 1986.
După Revoluţie până în 1996 submarinul “Delfinul” II participă la diferite exerciţii internaţionale. În urma unui astfel de test avioane americane specializate nu au putut depista submarinul scufundat, spre surprinderea comisiei americane. Din 1996 "Delfinul" II este în conservare, deoarece acumulatorii motorului sunt epuizaţi, iar înlocuirea lor costă în jur 20 de milioane dolari.

Și o completare.
Submarinul Delfinul este un submarin românesc, numit în cinstea predecesorului său - Submarinul NMS Delfinul. Delfinul a fost construit în URSS si predat României în 1985. A costat 40 milioane de dolari şi a fost adus în ţară în secret, fiind recepţionat fără ceremoniile caracteristice festivismului comunist. „Delfinul" este printre cele mai moderne submarine din Marea Neagră. Clasa Kilo, din care face parte „Delfinul", este una dintre cele mai apreciate în lumea militară. În publicaţiile de specialitate, în dreptul denumirii Kilo este trecut „vânător de submarine nucleare". Este complet învelit într-o alveolă din cauciuc, iar instalaţiile sunt silenţioase. În plus, are o rază de acţiune de cinci ori mai mare decât submarinele din clase similare din dotarea NATO. Capacităţile acestui submarin au fost demonstrate cu totul întâmplător în Golful Persic, în timpul primului război din Irak. Flota americană a intrat în stare de alarmă după ce nici unul dintre cele trei submarine Kilo scoase în mare de Iran nu a putut fi detectat. De atunci clasa Kilo a fost supranumită „Black Hole" – “gaura neagră”.
Submarinele din clasa Kilo au fost proiectate de academicianul Karmelitzin şi are câteva îmbunătăţiri structurale care-i sporesc calităţile nautice şi tactice. Delfinul are 72,9 metri lungime, 10 lăţime şi este proiectat după metoda picăturii de apă alungite. Acest proiect este diferit de cel al submarinelor clasice, cu etravă. Dată fiind forma sa, submarinul înaintează mai uşor în imersiune şi mai greu la suprafaţă. Viteza de croazieră la suprafaţă este de 8-12 noduri, iar în imersiune 20 de noduri (aproximativ 40 de km pe oră). Delfinul dispune de un complex automatizat de lansare torpile calibru 533,4, compus din şase tuburi, toate dispuse în prova. De la bord se pot lansa şapte tipuri de torpile, printre care şi torpile teleghidate prin fir tip Tiger fish, dar şi torpile de viteză cu oxigen. Submarinul poate lansa 18 torpile în 6,4 minute şi mai poate lua la bord 24 de mine speciale. Delfinul mai deţine un sistem de lansare a ţintelor false şi un complex de rachete antiaeriene IGLA 1. La bordul „Delfinului” echipajul poate sta 45 de zile. Limitarea este calculată în funcţie de proviziile de alimente. De obicei, în imersiune se mănâncă semipreparate, însă în minibucătărie se poate prepara orice, inclusiv ciorbă.
„Delfinul” a avut până în 1996 misiuni în aproape fiecare lună, ieşind în larg pentru câte 15 zile efectuând misiuni de cercetare, patrulare, recunoaştere sau teste de tragere. Din 1996 „Delfinul” stă la chei deoarece acumulatorii motorului sunt epuizaţi iar înlocuirea lor costă în jur 20 de milioane dolari.

Comentariu
De ce astăzi România nu are nici măcar un submarin funcțional?
Din același motiv pentru care nu mai avem nimic, nici avioane, nici elicoptere, nici chiar tancuri. Avem cei drept 3 fregate (între noi fie vorba conserve plutitoare date la casat de alții).
Tehnica actuală se menține în uz acum prin canibalizarea tehnicii defecte sau depășite fizic și moral.
Armata română are dotare pentru ca are un buget infim și cum economia merge prost nici nu o să fie zile mai bune.
Doamne ferește de un război.

PS. Articol preluat din revista Historia completat cu idei din biblioteca personală.