Amintiri din haiducie...Viata la stana, poiana Corhana si avenele ei,part II
Day 1,364, 09:05
•
Published in Romania 
•
by
•
by Costy Martinescu
Dupa cum spuneam am venit si cu partea a doua.
Pentru cei ce nu au citit prima parte o veti gasi aici:
amintiri-din-haiducie-viata-la-stana-poiana-corhana-si-avenele-ei
Dupa ceva timp vine ciobanul Bujolet ne intampina zambind si ne invita inauntru. Poposim cateva minute, schimbam impresii , dar suntem nerabdatori sa cercetam avenele .
Ne echipam si impreuna cu ciobanul pornim spre aven. Ajungem destul de repede, urmand acelasi drum. Aruncam o privire de la intrare (foto) apoi incepem coborarea.
Dupa circa 11 metri, de pe o mica brana facem o fotografie spre afara (foto ).
Inauntru coboram aproximativ 50m pe corzi.In capat terenul este instabil si presarat multe oase de animale. Dupa ce masuram adancimea avenului ne indreptam spre suprafata.
Ajunsi la lumina urcam inapoi in poiana. Ciobanul care ne-a insotit ne povesteste ca intrarea in acest aven nu mai este asa lata ca altadata si ca acum avenul este ceva mai stramt. Ne indreptam spre al doilea aven, cel mai apropiat de stana. Gura lui se afla sub un brad. Deoarece este asa de aproape de stana, ciobanii au considerat acest aven ca un pericol pentru animale. De aceea, de cate ori au ocazia arunca crengi in el. Astfel, in timp, una din intrari s-a astupat complet iar prin cea pe care o vedem astazi este doar o mica adancitura, se poate intra doar cativa metri apoi dam de multe crengi pe care s-a depus si pamant si printre care se poate zari fisura spre adancuri. Desi initial am scos cateva crengi, sperand ca vom putea cobori pana la capat, mai jos crengile aruncate erau asa de dese si bine intepenite incat a fost imposibil sa continuam.
Asa ca din nou a trebuit sa facem cale intoarsa. Pe sub liziera padurii am intalnit multe ciuperci, unele otravitoare altele numai bune de mancat .
Seara se apropie cu repeziciune si ne indreptam spre stana. Un apus de soare superb ne delecteaza privirea.
Cum intram in incaperea mica dam de caldura sobei in care lemnele de brad se aud trosnind. Dupa ce mancam urda cu mamaliga somnul ne cuprinde imediat.
Pentru cei ce nu au citit prima parte o veti gasi aici:
amintiri-din-haiducie-viata-la-stana-poiana-corhana-si-avenele-ei
Dupa ceva timp vine ciobanul Bujolet ne intampina zambind si ne invita inauntru. Poposim cateva minute, schimbam impresii , dar suntem nerabdatori sa cercetam avenele .
Ne echipam si impreuna cu ciobanul pornim spre aven. Ajungem destul de repede, urmand acelasi drum. Aruncam o privire de la intrare (foto) apoi incepem coborarea.
Dupa circa 11 metri, de pe o mica brana facem o fotografie spre afara (foto ).
Inauntru coboram aproximativ 50m pe corzi.In capat terenul este instabil si presarat multe oase de animale. Dupa ce masuram adancimea avenului ne indreptam spre suprafata.
Ajunsi la lumina urcam inapoi in poiana. Ciobanul care ne-a insotit ne povesteste ca intrarea in acest aven nu mai este asa lata ca altadata si ca acum avenul este ceva mai stramt. Ne indreptam spre al doilea aven, cel mai apropiat de stana. Gura lui se afla sub un brad. Deoarece este asa de aproape de stana, ciobanii au considerat acest aven ca un pericol pentru animale. De aceea, de cate ori au ocazia arunca crengi in el. Astfel, in timp, una din intrari s-a astupat complet iar prin cea pe care o vedem astazi este doar o mica adancitura, se poate intra doar cativa metri apoi dam de multe crengi pe care s-a depus si pamant si printre care se poate zari fisura spre adancuri. Desi initial am scos cateva crengi, sperand ca vom putea cobori pana la capat, mai jos crengile aruncate erau asa de dese si bine intepenite incat a fost imposibil sa continuam.
Asa ca din nou a trebuit sa facem cale intoarsa. Pe sub liziera padurii am intalnit multe ciuperci, unele otravitoare altele numai bune de mancat .
Seara se apropie cu repeziciune si ne indreptam spre stana. Un apus de soare superb ne delecteaza privirea.
Cum intram in incaperea mica dam de caldura sobei in care lemnele de brad se aud trosnind. Dupa ce mancam urda cu mamaliga somnul ne cuprinde imediat.
Facebook
Twitter
Discord
Comments
frumos, mai tare ca Bear Grils...
Foarte frumos!
Pe lângă faptul că ne-ai obligat să așteptăm nepermis de mult partea a doua a Amintirilor ... după citirea acestora, ne faci să-ţi invidiem călătoria.
Frumos!
Scuze de asteptare dar am fost foarte ocupat cu servicul ,acum sunt un pic mai liber(concediu) si sper sa mai fac 2 iesiri interesante .Revin cu foto. ):
frumos! continua!