Amintiri de la ”Podul de Flori”

Day 1,994, 02:16 • Published in Republic of Moldova Republic of Moldova • by GringoLBV

Salutare Moldova,
Hristos a înviat !!

Astăzi se împlinesc 23 de ani de la acţiunea "Podul de Flori". Evenimentul a fost unul simbolic şi a consemnat prima deschidere a frontierei dintre România şi Moldova, după aproape 50 de ani de la instalarea graniţei pe râul Prut.
De-a lungul hotarului, au fost create opt puncte de trecere, iar cel mai mare flux de persoane a fost înregistrat la punctul de frontieră Ungheni - Pod Ungheni, pe unde au trecut aproape 250.000 de oameni. Unii s-au aventurat şi au trecut Prutul înot.
Cei mai mulţi dintre cei care au dorit să treacă frontiera au adus cel puţin câte o floare, pe care au aruncat-o în apă, ca un gest simbolic ce a rămas în istorie. După acel eveniment, procedurile de trecere a frontierei moldo-române au fost simplificate considerabil.
(preluare Publika.md)


Eu îmi amintesc și astăzi acel mare eveniment, aveam aproape 5 ani.
Copil ce știa de la grădiniță mai multe despre Lenin decît despre România.

Am fost însă prezent la Prut, la podul de la Ungheni cu toată familia, rude și prieteni.. știu că am plecat din sat cu 4 mașini pline. Era o zi foarte caldă.
Era pentru prima dată cînd vedeam atîta lume adunată într-un loc.



Pentru cîteva minute ai mei m-au pierdut, erau foarte speriați că m-au furat țiganii... țin minte ca tata m-a gasit... avea lacrimi în ochi si eu nu pricepeam ce dracu are, ca nu-l vazuse-m așa speriat niciodată.

Atunci am văzut pentru prima dată gardul ăla monstruos de sîrmă ghimpată.Pe imagini poate nu pare atît de strașnic, în realitate chiar era monstruos.
Am întrebat dece.
Țin minte și acum răspunsul scurt și tăios al unchiului meu ”Rușî l-o pus”
Din nou întrebarea unui copil de 4 ani:
-De ce ?
-Ca sa nu fugim în Romania...

Cred, și acum, daca mă concentrez mai bine simt acel răspuns venit parcă din adîncul sufletului.


Eu însa eram prea mic atunci și prea copleșit de amploarea evenimentului...
Prutul mi se părea atît de mare, atît de frumos, iar pe el curgeau flori.


Un alt moment ce mi s-a întipărit bine în memorie a fost momentul cu Grigore Vieru cînd a trecut Prutul în barcă. La un moment dat s-a ridicat să salute lumea și a dezechilibrat barca, mai mai să cadă din barcă, toată lumea rîdea și era fericită.

Cea mai hazlie fază de la acel eveniment pe care ai mei mi-l povestes și repovestesc e cum mi-am luat cîteva bețe de țambal în cap...
Cînta o orchestră acolo, eu aveam treabă pe la muzicanti... cum s-a facut ca am ajuns sub țambal nu-mi mai amintesc da știu ca apăsam de pedala țambalului... de m-a scos nenea ăla de acolo și mi-a mai dat și cîteva bețe în cap (ai mei mi-au ros urechile cu evenimentu ăsta, de fiecare dată tot e temă de rîs, cum a ajuns Ion sub țambal și cum încurca la contrabas)
Revenit acasă cu tricolor, cu panglici, dar mai ales cu două șiraguri de covrigi mari, am avut ce povesti copiilor din mahala cîteva zile la rînd.

Peste vre-o saptămînă se născu și frate-miu și gata fericire.... nu mai eram eu omul principal din familie, deja parcă si orce șotie era pedepsită altfel.

”Podu de flori”, cred, a pus prima cărămidă la constructia unu ”caracter” ce iubește ROMANIA și ce urăște rusia.




io, GringoLBV.