Join the new world

Nu reuşesc să ies din starea asta. Mă uit pe geam aiurea,fără ţintă. Am aceleaşi gânduri ca şi anul trecut. Ca în toţi anii maturităţii mele. Încerc să le găsesc o ordine,să le aşez ca pe obiecte.
Eu îmi aduc aminte de tine. N-am uitat că ai căzut acolo, te-am văzut. Am văzut trasorul şi am strigat la tine cu vocea mea de copil dar tu nu m-ai auzit. Nici nu aveai cum, erai in televizorul meu dat la maxim. M-am rugat minute în şir, cu ochii închişi, să te ridici.
Am trecut apoi de multe ori prin locul acela. M-am oprit mereu să te revăd,cu lumea din juru-mi privindu-mă mirată. Oameni grăbiţi, călcând apăsat peste pietrele pe care-ai căzut. Aş fi vrut să nu mă ocolească, să căutăm impreună urma trecerii tale prin praful dintre ele.
Treceţi de atâtea ori prin locuri însemnate cu sânge. Opriţi-vă şi plecaţi capul, acolo s-au năruit vise, tineri au fost ucişi.
Nu iţi ştiu numele. Nici măcar chipul nu ţi l-am zărit. Vreau doar să ştii că noi, copiii de atunci, am văzut. Şi tinem minte totul.