Join the new world

Un filozof intalni intr-o zi un maestru zen si vrand sa-l puna in dificultate il intreba:
- Fara cuvinte si fara tacere imi poti spune ce este realitatea ? Maestrul ii dadu un pumn in fata.

*

Un discipol Zen merge cu maestrul sau pe un drum, in toiul noptii.

Inteleptul tinea in mana un felinar.

- Maestre, este adevarat ca tu vezi pe intuneric? a intrebat discipolul.

- Da, este adevarat! i-a raspuns maestrul.

- Atunci de ce ai luat felinarul?

- Sa nu dea altii peste mine!

*

Un maestru zen e invitat la o televiziune. In culise, la regie era o adevarata nebunie.
- Nu sunteti nervos maestre cu toata agitatia din jur? intreba moderatorul
- Nu, a raspuns calm maestrul. In afara acestei agitatii totul este calm.

*

Aceeaşi întrebare, două răspunsuri
Un înţelept obişnuia să stea zilnic la intrarea într-o cetate. Într-o zi, un călător se apropie de el şi îi spuse:
- Nu am mai fost niciodată pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetăţi?
Înţeleptul îi răspunse printr-o întrebare:
- Cum erau locuitorii cetăţii de unde vii?
- Egoişti şi răi. De aceea, mă bucur că am putut pleca de acolo.
- Aşa sunt şi locuitorii acestei cetăţi, a răspuns înţeleptul.
Puţin după aceea, un alt călător se apropie de el şi i se adresă:
- Abia am sosit în acest oraş. Cum sunt oamenii de aici?
Înţeleptul răspunse cu aceeaşi întrebare:
- Cum erau locuitorii cetăţii de unde vii?
- Erau buni şi cinstiţi. Am avut mulţi prieteni acolo şi i-am părăsit cu greu.
- Aşa sunt şi locuitorii acestei cetăţi, a răspuns înţeleptul.
Un neguţător care stătea de ceva timp în preajmă şi care auzise aceste discuţii, se îndreptă către înţelept şi îi spuse cu reproş, imediat după ce şi al doilea drumeţ plecă:
- Cum poţi să dai două răspunsuri cu totul diferite la una şi aceeaşi întrebare pe care ţi-au adresat-o aceşti doi oameni?
- Fiule, fiecare poartă lumea sa în propria-i inimă. Acela care nu a găsit nimic bun în trecut, nu va găsi nici aici nimic bun. Dimpotrivă, acela care a avut şi în alt oraş prieteni, va găsi şi aici tovarăşi credincioşi şi de încredere. Pentru că, vezi tu, oamenii pe care îi atragem în jurul nostru sunt cei care ni se aseamănă…

*

Mânăstirea tăcută
Într-o mânăstire zen în care regula de bază era tăcerea desăvârşită, călugării nu aveau voie să facă excepţie de la aceasta decât o dată la cinci ani. Chiar şi atunci, nu aveau voie să spună decât două cuvinte.
După ce un tânăr călugăr a tăcut timp de cinci ani, stareţul i-a spus că poate să spună cele două cuvinte pe care le doreşte.
- Cameră rece, a spus călugărul.
După alţi cinci ani, călugărului i s-a permis să vorbească pentru a doua oară.
- Mâncare proastă, a spus el.
După încă cinci ani, i s-a cerut din nou să spună cele două cuvinte la care avea dreptul.
- Părăsesc mânăstirea, a spus acesta.
- Nu e de mirare, i-a răspuns stareţul. Nu faci decât să te plângi tot timpul!…


Va urma.

Zen Way