Adaptare

Day 5,186, 11:07 Published in Romania Romania by brouvi

La multi ani, dragilor!

Dupa aproape 9 ani de navigat si pribegit pe apele lumii, pandemia si alte lucruri m-au facut sa decid sa ma intorc acasa. Zic, trebuie sa incerc sa vad si ce mai e normal pe uscat, pe pamant adica.

Ma vad cu diversi cunoscuti care imi spun : bah, te-ai schimbat de tot! nu mai esti aceeasi persoana! Sunt pregatit sa le arat buletinul, dar la ce bun? Converstatiile mi se par anoste si fara de sfarsit.

Undeva pe la inceputul lui Ianuarie, fumam o tigara si ma uitam pe geam, cand il va😛 vine popa cu dascalul langa el si da sa intre in curte.
Banuiesc ca mai venise, numai ca de data asta pentru prima oara vazuse masina parcata in afara curtii, semn ca e cineva acasa.

Si da-i cu " Doamne milueste", timp in care eu ma gandeam daca sa ies sau nu.
Plictiseala, diferenta de fus orar si un pic de ghidusie m-au fac sa ies:

- Buna ziua! ii zic popii.
-Sa traiti, imi spune popa, un tip pe la vreo 25-30 de ani.

Nu ma stia si nu il stiam, asa ca ambii eram putini ezitanti.

-Am venit cu botezul, imi zice tanarul asteptand o reactie de la mine.
- Eu mi-am botezat copiii la timpul lor, nu mai e nevoie!

A observat ca am evitat "Sarut mana, Parinte" sau cum se mai zice.
-Ah, e datina la crestinii ortodoxi sa venim cu botezul.
-Pai avem o problema, ii zic. Sunt juma' de musulman!

-Poftim? Cum asa ?
-Pai, prietena mea e de religie musulmana si sunt pe cale sa devin si eu la fel!

Bietul popa, nu stia dupa moaca mea daca fac misto de el sau vorbesc serios! 5 secunde de pauza au pus intre noi 5 ani lumina distanta, pana cand il intreb pe dascal:

-Ce sunt hartiile acelea de le tineti ?
-Sunt chitante.
-Pentru?
-Pentru cei carora le sfintim casele.
-Adica imi sfintiti casa contra cost?
-Asa e obiceiul, oamenii dau cat pot, si Dumnezeu ii ajuta la randul Lui.
-Nu umblu cu cash la mine, si nici nu m-as simti ok sa imi sfintiti casa gratis, e in regula. Multumesc!
-Putem veni maine daca doriti, zice dascalul.
-Nu, e in regula. V-am spus de ce nu pot!
-Doamne ajuta, zice popa!
-Alhamdullilah, il completez eu!

Asa privire urata ca cea adresata de dascal, rar mi-a fost dat sa vad. Si nu sunt convins ca era din cauza raspunsului meu de sorginte musulmana invatat de la colegii mei, cat de la faptul ca plecase neplatit.
Credinta nu joaca!
______________________________________________________________________________

A doua zi, merg la primarie sa imi platesc taxele, dupa ce am incercat si online dar aplicatia nu a mers.

Ajung la tanti casierita, ii dau buletinul, imi zice suma si ma intreaba:

-Platit tot?
-Dap, ii zic scotand portofelul.

Imi printeaza duduia hartia, scot cardul.

-Nu se poate!
-Ce nu se poate, doamna?
-Nu se poate plati cu cardul, abia de saptamana viitoare va merge POS-ul!
-E in regula, vin saptamana viitoare. Multumesc!
-Pai stati asa ca eu v-am printat chitanta, trebuie sa platiti!
Ma uit la ea si imi aduc aminte de aceeasi casierita din "Cel mai iubit dintre pamanteni". Aia care vorbea in timp ce manca cirese, sau manca cirese in timp ce vorbea.
Ii zic:
-Doamna, eu am doua solutii: ori va platesc in dolari cash, ori in RON pe card asta in conditiile in care plata online despre care ati batut apa-n piua, nu merge. Altfel nu platesc nimic acum!
-Nu puteti pleca, trebuie sa-mi platiti!
-Scumpa doamna, intelegeti ca nu am cash lei la mine, faceti sa mearga POS ul si va platesc.

Incepe sa zbiere ca o descreierata in timp ce eu eram asa de ZEN, de zici ca tocmai ce trasesem un cui. ( pentru minori, CUI= Codul Unic de Inregistrare).

Se uita lumea la noi ca la balamuc. Norocul meu era ca aveam si fes pe cap, si gluga si masca pe figura, greu sa ma recunoasca cineva!

Ma uit la ea indiferent in timp ce ma gandeam la cele doua sticle de vin Chateau neuf du pape - 2014, ce ma asteptau acasa.

Dupa 5 minute de zbierat unilateral, scot telefonul si sun pe cineva din Primarie. Coboara respectiva si ma ia in brate de nu ma vad, ma si tzuca, moment in care zbieratele s-au transformat in "stiti, asa e procedura"!

Ii explic fostei mele colege de liceu ce s-a intamplat, la care ea imi spune:
-Las-o, e prima ei zi de munca aici cu oamenii, vine de la arhiva.

Respectiva casierita incepe sa transpire, vocea ii tremura, la fel ca si mana pe calculator.

-Viorico, asta e butonul de anulare despre care ai invatat ieri!

Te-n gura viata!

Daca mai gasesc multi ca Viorica, popa si dascalul, jur ca ma intorc pe oceane.

Pestii sunt totusi oameni mai intelegatori!