A fost odata…

Day 1,702, 23:13 • Published in Romania Romania • by notterosa

Asa ar trebui sa inceapa orice poveste… mda…
A fost odata ca niciodata o zi in care luna stralucea a soare si soarele apunea la rasarit...
Era un taram al lucrurilur ce se intampla anapoda... Acolo domnea un soi de regina care putea transforma ordinea in dezordine, perfect in imperfect.... petale de floare-n ninsoare, cer senin in ploaie cu grindina, adiere primavaratica in adevarat uragan... diamante perfecte in carbuni de pus in foc...
Si era tare nefericita stapana acelor meleaguri... tot ceea ce atingea se preschimba in ceva mai rau... si-ar fi dorit un zambet fermecat care aparandu-i pe chip sa lase in urma pasilor ei numai frumos si bun, oranduit cum se cuvine...
Candva, o vrajitoare rea o legase printr-un blestem sa nu poata iesi din taramul acela in care orice firesc devenea tot mai nefiresc... Mai mult, o ghicitoare in stele de destin ii prevestise ca inima ei va ingheta inaintea implinirii a treizecisitrei de primaveri... Dar ceea ce nici vrajitoarea si nici ghicitoarea nu aveau a sti era ca firescul pe care ele il predestinasera sau il intrevazusera avea sa fie transformat in nefiresc... Si chiar daca soarele se intampla sa mai rasara dinspre apus... si chiar daca fulgii de nea mai cad peste ciresii in floare... “regina” continua sa zambeasca dincolo de primaveri si priveste lucrurile frumoase si bune facute de cei din jurul ei....
Si?!...
Regina era regina pentru ca stapanea un regat... unul in care poti privi - inapoi spre viitor - fir de nisip ridicandu-se in clepsidra ce masoara secunda ce tocmai a trecut... si poti intelege neintelesul, inteles al unei povesti fara de-nceput si fara ... sfarsit?... Da!... Sfarsit!... Mi-e somn si-am obosit... Si-am spus atatea lucruri fara noima ... Mi-o fi zambit “regina”...
Mi-am amintit! “Regina” de fapt era o mica “vrajitoare” care incerca sa zboare si ghicitoarea purta halat alb si vrajitoarea cea rea era numai o scuza pentru imposibilitatea de a fi simplu... Hm...?!... Mda! Perfect cristalin!... Si vrajitoarea cea rea crapase de ciuda inainte ca halatul alb al ghicitoarei sa se transforme in fusta inflorata a tigancii de la coltul garii, pe peronul careia astepta trenul... ce duce spre unde vrei sau spre nicaieri... Sau poate erau doar gandurile plecate sa hoinareasca pe-alei de parc cladit intr-o lume proiectiva ce nu poate fi inscrisa in tridimensionalul nostru banal... A!... Si iar uitasem de timp!... Mai e timp si de o poveste?... pentru ca cea insirata aici este orice, numai poveste nu este... Poate maine... acum e tarziu...si nu mai vad sa scriu.