24. Taci, imi placi tare mult, stai sa-ti pun mana pe craci...

Day 2,664, 09:03 Published in Romania Serbia by Alin32

24. Taci, imi placi tare mult, stai sa-ti pun mana pe craci..

Vreau sa las cate o frantura din mine in fiecare om prin viata caruia am putut trece. Macar nu o sa regret.

Anotimpul limpede cu ploaie, griul fumului de pe buzele ei incremenite ce ma renaste ca speranta, caci viitorul e mai bun, acel viitor ce imi va permite sa o privesc zilnic.Mainile ei mici si reci ce-si cauta strangerea ca Venus din millo,dar cand vine, ea o respinge,sau poate se lasa greu si eu nu-mi dau seama.E ca un leu ,caci atunci cand simte el momentul sa se lase mangaiata, o face, dar tuturor le este frica sa-l mangaie, caci niciunul nu stie cum sa procedeze in preajma lui .
O privesc , ferestrele se deschid catre fantezii si tot felul de clinchet-uri ce-mi sar de colo-colo intr-o imaginatie fotografica, multe flesh-uri dar nimic stabil.Paralizia momentului videcandu-mi privirea si vad cum bratul ei intr-un final ridica sticla pe jumatate plina si ea doar gusta in cinstea dezastrelor naturale ce ne inconjoara.
Hainele ii veneau atat de bine si parfumul se iubea cu aerul ce o inconjura scufundandu-ma in ganduri , privind in ochii ei ce stralucesc mai departe ca andromeda
Magia ploua pe strada, magic ploua pe strada , incerc la fiecare propozitie spusa sa-i aduc un zambet, totul e produs, si ador sa aud cum rade. Pe scara doleantelor si al valorilor nu se urca, nu se coboara si nici nu se stationeaza...Hai ia-ma de mana si hai sa defazam intr-un loc al nostru draga , hai sa radem de toti si de toate distrugerile cauzate-n lume,draga, caci ma doare la banana de caldura, foamete, secete sau balene cat sunt cu tine ,sa bem pentru toti mortii si ranitii ai mamii si ai matii. Noi n-avem nevoie de oxigen ca sa traim , dar am nevoie de el ca sa te pot aborda ,trag aer in piept, solocaustul abordarii gandurilor mele ramane un fractal fragil ce ma prinde in propia-mi spirale..gen menghina si-mi strange plamanii.
Raman indragostit de plaoie cand ramane sa imi spui dupa prima noastra intalnire daca pleca sau ramae
Astept...

Si-n bratele tale revin ca umbra ce-o lasi pe pereti,de care te temi intristandu-ti fiecare calamitate de pe trup.Cazatura prea tarzie pe asfaltul nenorocirilor oameniilor liberi acoperit de un alb dens, vrei zapada sau putina tarie , caci frigul de afara si fumul tras in piept te face doar sa razi si tu vrei mult mai mult, dar nu mi-ai citit niciodata cu atentie poeziile. Ma trezesc fara sunete, acvatic, e atat de liniste pe arcade, atat de liniste in conserva , atat de liniste aici jos , doar inima-mi bate in aceasta magistrala de sub pamant. Drumul de sub oamenii , drumul de sub ganduri, drumul de sub frecventa tartarului ce-mi aduce liniste. Cobor inauntru in cenusa acolo imi gasesc colac-ul si nava cu care vreau sa plec atunci cand voi stapani curajul de a-ti spune in fata ceea ce simt. Si ma trezesc brusc ca merg pe drumul plin de siroaie plecand de la prima noastra iesire si am regrete si indoieli si un ce ar fi fost daca...
Da, ce ar fi fost daca?


Nu e o iubire silnica ca toata religia inoptata cu dumnezeul lor, e ceva sincer ce simt si-s sotto pe sentimentele mele chiar daca uneori am tendinta de a exagera

uita tot dar mai ales uita-ma....










ma uit la frunzele pomilor cum cad, devenind nostalgic
si printre picurii ploilor imi aduc aminte de trecutul tragic
prezentul e trucat ieftin , lasand impresia ca-i magic
ma apasa greutati din umbra facandu-ma letargic
si ceasul din perete imi da dovezi concrete
ca timpul zboara, eu inca imi las durerea pe caiete
am pus durere in text cand il citesti o sa te doara
si indiferent de ce vei spune suntem aici noi doi pt prima oara (RELEVEU)



imi imaginez viata fara tine, fara oameni si empatizez cu orice lucru care imi desprinde constiinta de orice are legatura cu tine
uita tot dar mai ales uita-ma ( a fost doar o incercare , ca sa vad cum esti cu adevarat...)








toate astea s-au dus pe apa sambetei , mi-a duc aminte bine , in jurul meu ea emanad numai zambete.Acum in relatia cu alti oameni , imi tin sufletul ascuns , asta invat de la net si de la prieteni, de ce sa fiu altfe ? timpul meu nu a venit inca, de ce sa fiu altfel?M-ai invatat in timp sa ma feresc de cei ca mine ca-s toti idioti. Daru m-au salvat prieteni vechi,ei amintindu-mi ca sunt inconjurat de viermi .Interesele se pierd cu timpul...am pierdut destule printre degete ca nu ofereau motivatie, sau motive ca sa le intretin , timpul meu nu a venit inca.
Nu tre sa intelegi ce scriu , tu tre sa vrei sa fii ceea ce scriu sau despre cine,, spun vorbe de om mare ,
Ideea de baza e sa stii cum sa pacalesti copii.