Join the new world

Se spune că toţi avem în noi şi o jivină, sau chiar o fiară. Poate de aceea uneori preferăm să facem un rău în loc de un bine. Pe de altă parte însă avem educaţia, civilizaţia, conştiinţa, morala, cultura... Iar peste toate, lumina lui Dumnezeu. Trebuie să existe o cauză, o raţiune pentru a renunţa la toate acestea – dar care anume?
Totodată mă întreb cât de greu e să fii bun sau să fii rău. Personal mă îndoiesc că adepţii răului depun, în ceea ce fac, un efort mai mic decât ceilalţi. Deci din acest punct de vedere calea răului nu se explică. Da, poate părea mai uşor şi mai simplu să faci rău decât bine, să distrugi decât să creezi, să urăşti decât să iubeşti şi aşa mai departe. Şi-atunci, cum? numai lenea să fie cauza înrăirii noastre?
Am avut într-o zi o revelaţie. Nu pot s-o explic, dar pot să v-o spun: mi-a fost limpede că nu-i nevoie să depunem niciun efort ca să fim curaţi şi că, dimpotrivă, efortul este să ne murdărim. Din păcate, când revelaţiea a trecut mi-a fost la fel de greu, ca şi până atunci, să fiu mai bun.
Ar mai fi un motiv pentru a ne lăsa atraşi de „dark side“: că-i mai palpitant, sau mai interesant. Poate, dar asta înseamnă că jivina e mai puternică decât omul din noi.
Şi, până la urmă, ce satisfacţie poate fi când cineva îşi admiră „opera“, mormanul de gunoi pe care l-a obţinut prin strădania de a face un rău? O plăcere sado-maso?! Sau în loc de gunoi va vedea un palat de lux? El ştie ce e-n capul lui.
Când cineva vă disperă că ţine morţiş să facă un lucru urât, puteţi să-i puneţi această întrebare: „E bine să fii rău?“ Va spune probabil un „da“ ofuscat, va trage o-njurătură sau va schimba subiectul, dar măcar se va gândi la asta.
Era să uit să amintesc aici poate cea mai importantă piesă din ecuaţie: „trioul magic“ vanitate + bani + putere. Cred că, într-adevăr, el e destul de ispititor încât să nu ne mai întrebăm cine sau ce suntem cu adevărat. Mai mult, îmbrăţişând acest trio vom fi obligaţi să ne ticluim (pentru noi înşine!) justificări pentru orice porcărie vom face. Asta ca să dormim fără să ne roadă păcatele.

*

Nu ştiu dacă ponderea răului, în jocul nostru, este mai mică sau mai mare decât în realitate. În orice caz, răul pare mai la vedere. Probabil jucătorii, neavând cine ştie ce de pierdut, îşi permit să nu se ascundă după deget la fel de bine ca în lumea reală.
Totuşi, acest simulator social ne dă şansa de a arăta nu doar fiara din noi, ci şi omul, sau poate îngerul. Dacă tot n-avem nimic de pierdut, de ce n-am exersa aici ce-nseamnă să fim mai buni? Concluziile ne-ar prinde bine şi în viaţa reală.
Să nu spuneţi că nici aici nu ne permitem să fim mai buni, fiindcă alţii sunt răi. Sau... mă rog, aveţi tot dreptul.
Nu evadăm aici tocmai ca să ne simţim bine? Sigur că da. Dar când accesăm eRepublik putem da de o mocirlă sau de un loc în care chiar ne face plăcere să intrăm. Iar asta depinde în mare măsură de noi, de fiecare dintre noi.

_________

Nu am explicat aici ce înţeleg eu prin „bine“ şi „rău“, de ce am plecat de la premiza că lumea se centrează în jurul acestor termeni etc. Ar fi lungit prea mult articolul, făcându-l (şi mai) plictisitor. Bine-nţeles, astfel de subiecte se pot aborda în eventuale commenturi.

Vă salut, prieteni! Să aveţi fun!