[RO]Uite Luna, uite Carul, uite degetul meu ca parul

Day 1,003, 01:01 Published in Romania China by mihail.cazacu
[EN] This is an article about the importance of being present during the last 60 minutes of the battle

[RO] Ideile principale, pentru cei care au foarte putin timp la dispozitie. Doua elemente sunt esentiale in V2

1. Sa ne desfasuram pe harta acoperind-o in intregime, pornind de la spital si intinzandu-ne spre margini;

2. Sa fim prezenti in ultimele 60 de minute ale bataliei.


Podolia, Southern Great Plains, Northern Great Plains, Northern Bassarabia – patru lupte, patru infrangeri. Oare?!

“Cand degetul inteleptului arata Luna, idiotul se uita la deget” spune un proverb chinezesc (proverbul e atat de popular la ei incat apare si in “Intrarea dragonului”, ultimul film al lui Bruce Lee).

M-as fi abtinut de la scris daca aia care se uitau a deget ar fi fost doar fratii nostri de dincolo de Tisa. “Nu intrerupeti inamicul atunci cand face greseli” a spus Napoleon. Din pacate, ultima lupta in Northern Bassarabia si unele reactii prin presa imi arata ca noi ne holbam mai tare decat ei in directia gresita.

Ce ar trebui sa vedem, si care are aplicatie directa in luptele viitoare sunt urmatoarele:

1. In toate cele 4 batalii am luptat impotriva a 8 pana la 15 MPP-uri. Intotdeauna am fost in inferioritate numerica, spitalele au functionat prost sau au lipsit total. Cu toate astea am reusit sa ducem lupta in prelungiri.

2. Luptele continua sa se castige sau sa se piarda pe inceput si pe final, la fel ca in V1. Cu toate astea, prezenta la finalul luptelor e mult mai importanta decat in V1. De ce? Pentru ca a disparut zidul din V1.

Diferente intre V2 si V1

In V1 puneam sau scoteam o caramida si ea ramanea pusa/scoasa. Inamicul trebuia sa cheltuiasca arme si wellness packs ca sa ridice la loc zidul doborat de noi. Sau sa-l coboare daca noi il ridicasem.

Acum capturam casute/hexagoane/tiles pe care daca nu le si ocupam, vor fi recapturate fara lupta de brazilieni sau indonezieni in timp ce noi dormim. Recapturarea fara lupta nu costa nimic altceva decat timp.

Atunci cand luptam singuri contra MPP-urilor, aliatii nostri ne pot ajuta doar cu trupele mobile. In SGP de exemplu, m-am trezit la 4 dimineata sa vad daca americanii se tin de cuvant. S-au tinut. Au capturat o bucata consistenta de harta, in mare parte fara lupta (de aia nu apar in topul statisticilor de damage). Dupa care au mers si ei la culcare, ca si noi.

Pamantul a continuat sa se roteasca si s-a facut ora potrivita pentru indonezieni. Ei au recuperat, in mare parte tot fara lupta, ce luasera americanii. La indonezieni a mers chiar mai rapid, pentru ca ei luptau prin MPP-uri, adica cu toata populatia, nu doar cu trupele mobile.

Ce s-a intamplat de fapt pana acum?

Cand am cucerit Podolia am luptat singuri contra Rusiei si Braziliei. Intrucat Brazilia e pe alt fus orar, practic ne-am batut doar cu rusii si le-am tras-o. Nimic spectaculos, pentru ca in joc noi suntem o mare putere iar rusii o putere medie.

In teorie mai trebuia sa ne contreze si Franta, care da un damage respectabil. Dar in practica francezii au fost pe nicaieri. Asa cum am spus, daca lipsim in ultima ora inainte de incheierea luptei e ca si cand am fi complet absenti.


Cand am fost infranti, am fost infranti abia in prelungiri. Nu au putut sa ne bata in primele 24 de ore pentru ca ne-am mobilizat si coordonat suficient de bine incat sa tinem piept la 8 sau 15 MPP-uri.

In acelasi timp trebuie sa remarcam un aspect: coordonarea a fost mai buna decat mobilizarea.

La mobilizare trebuie sa mai lucram: atat armata cat si civilii au deocamdata prezenta in jur de 50% din ce putem.

Ce e de facut mai departe?

O parte din absente se explica prin perioada de concedii si vacanta. Dar concedii si vacanta au si inamicii. Cei din emisfera nordica. Sub ecuator e iarna, de-aia brazilienii vor fi probabil in numar mult mai mare acum decat in perioada decembrie – martie cand intra la ei lumea in vacante, carnavaluri si concedii.

O alta parte din absente o pun pe seama faptului ca mecanismele din V2 sunt inca noi si de-aia unii jucatori mai lupta inca la fel ca in V1. Asta se poate rezolva prin tutoriale. Dar aceeasi problema trebuie sa fie valabila si in Phoenix, ca si la ei situatia tutorialelor a fost cam la fel de subtire.

Solutia este, evident, sa apasam mai tare pe pedala instruirii. Chestie pe care am de gand sa o fac si acum, si in articolele urmatoare.

Am explicat mai sus ce se intampla atunci cand luptam contra unor MPP-uri iar inamicii au aliati pe alte fusuri orare: casutele/tiles libere vor fi ocupate fara lupta si deci fara cheltuieli in timpul in care noi dormim. Asta inseamna ca avem urmatoarele posibilitati:

1. Inainte de inceperea luptei, sa parcam preventiv pe una din casutele/tiles in regiunea pe care o indica Ministerul Apararii.

Ministerul Apararii a introdus o noua procedura, care trebuie respectata intocmai: ne asezam „concentric” pornind de la spital si acoperind tot restul hartii. De ce nu ne mai ingramadim toti pe spital si pe capitala, ca in primele zile de V2?

Fiecare casuta/tile libera permite inamicului sa ajunga foarte rapid la capitala. Un elicopter parcurge 3 casute pe tura daca acele casute sunt libere. In 6 ture a ajuns dintr-un capat in altul al hartii.

Daca un singur elicopter ajunge aproape de spitalul/sistemul de aparare/capitala noastra, la tura urmatoare 100 de tancuri veterane inarmate pana in dinti debarca exact acolo si captureaza obiectivul. Chiar daca parcam 200 de civili sau militari de rang mediu pe fiecare spital/sistem de aparare/capitala (600 – 800 de oameni in total), nu putem face fata cu ei la 100 de maresali veterani sau veterani* cu tancuri q5. Am vazut tactica asta folosita contra noastra la finalul luptei din Podolia.

Daca parcam asa cum ne spune Ministerul Apararii, pornind de la spital/capitala si ocupand fiecare casuta libera pana spre margini, un elicopter inainteaza la fel de lent ca un infanterist.

Trebuie 4 minute ca sa ocupe o casuta: 2 minute pe semi-tura lui, apoi asteapta 2 minute pe semi-tura noastra.

Capitala este in general in ultima treime a hartii. Spitalele si sistemele de aparare de obicei sunt prin preajma ei. Asadar dureaza cam o ora (4 minute x 15 casute/tiles = 60 de minute) pana cand inamicul poate razbate pana in apropierea punctelor-cheie de pe harta.

Mai mult, fiecare casuta trebuie cucerita. Adica isi va consuma armele, mancarea si aurul pana sa ajunga in locurile cu adevarat importante. O ora e timp suficient ca sa ne organizam, sa aducem trupe mobile de la aliati, sa lansam contra-atacuri.

Inca un aspect: un maresal veteran cu tanc q5 poate distruge cativa locotenenti, capitani, colonei si chiar generali intr-o singura semi-tura. Daca am lasat harta libera si i-am stivuit pe toti acesti aparatori pe spital, ei vor fi eliminati in numai 4 minute.

Daca i-am distribuit pe harta, cate unul pe casuta, maresalul veteran tot ii va elimina. Dar pentru fiecare dintre ei va pierde 4 minute. Timp in care cel eliminat are vreme sa-si cumpere sau sa primeasca mancare, sa-si refaca sanatatea si sa reintre pe harta.

Maresalul inamic va cheltui sa-si refaca sanatatea, departe de spital/sistem de aparare sau capitala. Pe semi-tura in care maresalul inamic asteapta in defensiva, un maresal de-al nostru sau aliat poate ateriza chiar langa el si-l poate zvanta in bataie. Casuta pierduta initial pentru ca o aparase un capitan este recastigata.

Daca n-ar fi fost capitanul care sa puna primul bat in roata, maresalul inamic ar fi inaintat doua casute si ar fi fost impins inapoi de maresalul nostru doar o singura casuta. Asadar inamicul inaintand cu tancuri ar fi avut un avans net de o casuta. Daca aceeasi poveste se intampla cu elicoptere, avansul net ar fi fost de doua casute.

2. Sa fim prezenti in ultima ora de lupta.

Tura completa dureaza 4 minute: 2 minute semi-tura de atac si 2 minute semi-tura de aparare. O ora inseamna 15 ture complete. Daca fiecare tura are succes, frontul nostru inainteaza 15 coloane x 20 casute/coloana = 300 de casute. Adica exact cat trebuie ca sa ocupam 75% din harta si sa castigam batalia.

Chiar daca nu avem succes la fiecare tura dar per total reusim sa inaintam, impingem lupta in prelungiri. Iar in prelungiri, fie si o inaintare lenta ne permite sa castigam, de indata ce am ocupat si a 300-a casuta/tile.

Recapitulare

1. Sa ne desfasuram pe harta acoperind-o in intregime, pornind de la spital si intinzandu-ne spre margini;

2. Sa fim prezenti in ultimele 60 de minute ale bataliei.

Am reusit noi sa tinem piept la 15 MPP-uri si in conditii mai vitrege. Trolii lor sunt liberi sa se bucure, cat mai pot, de „victoriile” din Podolia, SGP, NGP si Northern Bassarabia. Poate de atata holbare la deget ii pune Michiduta sa ne atace in provinciile originare, asa cum au facut istetii de bulgari.

Trolii nostri, care cer demisii sau iesiri din EDEN, poate-i conving pe fratii de peste Tisa ca suntem cu moralul la pamant si a sosit momentul sa ne atace.

Noi restul sa fim cu ochii pe Luna. Si cu degetul din mijloc bine intins.

__________________________________________________________________________________

P.S: "Cand Allah vrea sa piarda pe cineva, intai ii ia mintile" - proverb arab. La fratii de peste Tisa a aparut un articol despre eRepublik intr-o publicatie neonazista. Drept rezultat, au avut un mini-baby-boom de flacai cu spume rosu-alb-verzi la gura. Altii decat aia carora nu le place Trianonul si lupta pentru Ungaria desi au cetatenie romana in Viata Reala. Poate daca noi dam impresia ca suntem cu nervii in batista, entuzaistii respectivi fac o miscare spre teritoriile noastre originale.