Join the new world

Se opri pentru o clipa si isi lasa privirea sa alunece odata cu gandurile dincolo de fereastra.
Strada era pustie. Un caine al nimanui, care se aciuase de ceva vreme pe langa tomberoanele de la coltul strazii, statea tolanit, apatic si el, la umbra teiului de peste drum. Lasa tastaura pe marginea biroului si se ridica sa inchida fereastra. Desi inca dimineata, aerul de afara i se paru ca devenise de nerespirat. Trase draperiile si se cuibari in coltul canapelei. Se trezise mult prea devreme si simti nevoia sa inchida ochii si sa alunge toate gandurile care se invalmaseau, precum o gloata de oameni surprinsi de cine stie ce calamitate in incercarea de a iesi pe o usa prea ingusta spre un dincolo, in afara pericolului. Uneori, toate acele ganduri reusea sa le ordoneze firesc si sa le dea un sens viu, iar pe cele ce-i pareau inutile sau prea nastrusnice sa le indeparteze cu un simplu oftat sau suras. Cand simtea ca nu le mai poate controla, ca erau prea multe, confuze si parca adunate din toate colturile mintii, prefera sa inchida ochii si sa le alunge pe toate.

Idioti au existat in toate timpurile si in toate lumile… fara a interactiona cu ei, fara a ne intersecta cu ei… cu actiunile si “reactiile” lor … doar vom ajunge intr-o buna zi sa spunem ca nu mai exista idioti. Si nimeni nu va sti de noi cat de idioti suntem sau am putea fi. Vor fi din ce in ce mai multi?!

Omul asa cum il cunoastem noi este o fiinta sociala si dincolo de nevoile strict materiale pentru care e nevoit sa interactioneze cu semnii si cu mediul exista si o componenta fara aceasta acoperire, fara de care nu am fi mai mult. Acum, acel plus care ne defineste dincolo de regnul animal, bun sau rau, ar putea fi salvator oricata tehnologie am avea la dispozitie… dar s-ar putea deja sa ne fi taiat singuri “craca de sub picioare”…

Hmmm… lipsa interactiei umane…. care s-ar datora, sa spunem, unui apogeu al tehnologiei - sa stai inchis intr-un “bol de sticla” si sa privesti totul rece, exilat intr-o lume fizica inconjurat doar de “interfete” si informatie pura - nu ar trebui sa ne scuteasca, neaparat de procesul gandirii ( daca apas tasta unu globul se va prabusi in neant… tasta doi… ma face sa rad). Toate acestea, mai degraba te-ar face sa te gandesti ca ar creea generatii de insensibili… fara sa stie , fara sa cunoasca sentimentul unei maini intinse “nici sa ceara, nici sa dea”… ci s-o stranga pe a ta “ simplu din prietenie”, caldura din ele, fara sa stie cata suferinta ascund ridurile unui chip, fara sa simta lacrimile pornite din cine stie ce adanca tristete sau intensa fericire… si la ce bun!? ( s-ar intreba unii)… si poate nu se va mai cunoaste nici adevaratul parfum al anotimpurilor… poate pe “strazile” viitorului in decembrie va fi imprastiat parfum de tei si in aprilie ai putea simti parfumul jilav al frunzelor moarte in toamna, inecate in ploile marunte si reci… sentimentele ar putea fi mai putin reale daca ar fi induse in mod artificial? Se vor creea alte legaturi?...

Posibil! In marea noastra bantuita de incertitudini totul pare posibil si imposibil, in acelasi timp, in acelasi spatiu, dincolo de ce ne poate da sau lua progresul in domeniul tehnologiei

Aparent, tehnologia nu poate performa fara o componenta umana… si in scopuri inumane. Poate ar trebui vazut de la primul leac babesc care avea puterea sa modifice “chimia” organismului pana la tesuturile si organele reproduse artificial – inclusiv creierul uman; computerele tot mai performante care utilizeaza softuri tot mai sofisticate, capabile sa proceseze o seama de informatii pe care “simpla si umila” minte umana nu le-ar putea cuprinde intr-un “rezultat” satisfacator – si toate acestea in “zbaterea” omului din spatele teoriilor si “ aparatelor”, de a castiga un strop de “adevar”, de “nemurire” sau care incearca sa-si faca un trai mai bun si la latitudinea caruia, inca, se afla interpretarea si actiunea. Vom deveni sclavii produselor tehnologiei mai mult decat am fost sau suntem? Libertatea are atatea sensuri si se poate raporta la atatea nivele … asta era din alta poveste.

In fine, tehnologia ne ajuta sa fim mai comozi, sa ne scuteasca de o seama de eforturi fizice si intelectuale - calcule si rationamente… dar nu ne poate fura identitatea doar daca refuzam sa mai fim oameni ... In acelasi timp in care suntem scutiti de efortul unor rationamente suntem “bombardati” cu tot mai multe informatii Procesarea informatiilor, tot mai multe, tot mai dificil de evaluat ca adevarate sau false in “logica” noastra, ne ofera oportunitatea sa cautam alte raspunsuri. Pentru partea care s-ar putea pierde, utilizand computerele ca o extensie a mintii noastre, poate s-ar compensa cu dezvoltarea mai multor conexiuni… un soi de gandire mai complexa. Tehnologia ne poate oferi mult daca reusim sa facem diferenta intre necesitatea de a ne asigura un trai confortabil sau a ne lasa cu totul in voia ei sa degeneram intr-o specie lipsita de personalitate.

( Dincolo de procesele controlate de starea de constienta, organismul uman, in virtutea luptei pentru supravietuire, este capabil de regenarare si de transfer al functiilor unor organe vatamate, altor organe capabile sa le preia; inclusiv la nivelul unui creier lezat fizic se dezvolta alte conexiuni, alte parti ale creierului tind sa preia din functiile zonei afectate – pana la un punct organismul isi urmeaza calea, independent de teorii si calcule, de gandirea noastra constienta, de tehnologie. Sa nu uitam ca tehnologia ne permite, astazi, sa vizualizam defincientele si sa intervenim fizic sau chimic pentru a ne echilibra “invelisul”… “aripile” interioare “inaltate” din “sentimente” ( si nu ma gandesc la simturi fizice care pot fi stimulate si intretinute si artificial), odata pierdute, posibil sa nu le mai putem redobandi. Izolati intr-o lume fara ” substanta’”, fara acele “aripi” nu am fi mai mult decat un computer sofisticat… sau poate nici atat… Apoi… n- om fi toti geniali… dar normalitatea noastra am putea sa o consideram undeva intre gandire si sentimente… iar am trecut in alta poveste)

Deschise ochii si cu toata lenea care simtea ca o coplesise se ridica si se intrepta spre birou.
Isi adusese aminte o intamplare din vremea studentiei. Era vara, ultimul examen, nu avea niciun chef sa mai faca si calculele numerice in plus fusese la un pas sa nici nu mearga la examen, voia sa ajunga acasa… Atatea zecimale! Se ridica si duse lucrarea profesorului. Fiind inca timp pana la momentul “stiloul jos”, profesorul o ruga sa mai ramana sa ii vada lucrarea. “ Calculele?!” … “Stiti… calculele…” nu putea sa-i spuna ca nu avea chef de ele ca se grabea, ca putin ii pasa de acele calcule, de examen, de nota… “Nu te las sa pleci pana nu-mi faci si calculele. Stau langa tine pana le termini”… S-a intors rusinata in banca. Fata i se inrosise. Ii era ciuda ca nu o lasase in “plata Domnului” sa-i fi dat nota pe ce facuse si punct. “ Stiti…. Ma gandeam ca sunt calcule simple, pe care le poate face oricine cu un calculator de buzunar”… “Eu vreau sa vad ca le faci!” Si le-a facut si i-a dat si nota cuvenita… Nu o incalzise cu nimic acea nota, pierduse trenul, pierduse o zi de vacanta. Nu ar fi fost nici mai proasta nici mai desteapta daca nu ar fi facut acele calcule simple, pe care cu draga inima le-ar fi lasat in seama “masinariei”.

Se aseza comod in scaun isi ridica picioarele pe birou si isi lua tastatura in brate.
Mda… direct x anuntase un ultim concurs… Tema generoasa pentru discutii mai mult sau mai putin serioase si/sau avizate, pertinente.
Rost de batut campii – in cazul ei.

I-ar fi placut sa aiba o interfata care sa-i permita sa dicteze computerului frazele si ea sa stea sa-si rasuceasca o suvita de par in timp ce cuvintele s-ar fi asternut cuminti pe coala virtuala.

Citise sau auzise, nu-si mai amintea exact, ca undeva prin lumea foarte “tehnologizata” se gandea un proiect in care in scoala sa se renunte la invatarea scrierii de mana. Isi amintea ca o cuprinsese revolta… “Apai cum?! Sa nu stii sa scrijelesti pe nisip un mesaj?! Ce ai sa faci daca “sistemul cade”?! Sa nu mai poti simti parfumul, caldura prinsa in literele scrise de mana indragostitului?! Hei! Trezeste-te! Indragostitii astazi isi trimit SMS-uri. Oftase si atat. De ani buni si ea utiliza “ coala” si “tocul” oferite de computerul personal. Sentimentele ei nu erau mai putin intense sau “adevarate”… dar inca simtea mai aproape de identitatea sa cuvintele scrise de mana, cand literele curg de sub penita, rotunjite odata cu gandurile. Era invechita, ancorata in prejudecati?!

"I fear the day that technology will surpass our human interaction. The world will have a generation of idiots."

Geniul! O minte geniala poate scoate din piatra seaca “pietre pretioase” pentru umanitate… nu poti fi genial doar pentru tine, granitele geniului sunt dincolo de normalitatea in care ne balacim… asa ii suna ei.
Oameni destepti! Cu efort si informatii minime reusesc sa obtina rezultate satisfacatoare scopului propus.
Mediocri! Multi! Unii doxa de carte dar fara “sclipire”. Munca in zadar! Zbaterea pestelui pe uscat. “Plini” de teorii dar lipsti de capabilitatea de a trece limita “asta stiu, asta fac”.
Idioti! Vitregiti de soarta. Incapabili de a “prinde” si cel mai banal sens al unei idei. Cel mai adesea cu “idei putine si fixe”.

Sa fim noi o generatie de “destepti” si cei ce vor beneficia de tehnologia viitorului ( pe care inaintasii geniali au conturat-o si baietii destepti ai generatiei noastre tocmai o dezvolta), tehnologie care ar putea reduce spre zero interactia umana - sa degenereze intr-o specie de impotenti intelectual?! Imi permit, aici, sa ma indoiesc de ideea ca vina ar purta-o tehnologia prea avasanta. “Masinariile” chiar de vor fi capabile de autoperfectionare, chiar de ne-ar atrage in capcana izolarii, pastrarea “umanului” din noi poate nu ar trebui vazuta mai mult decat o lectie de “viata” pe care sa nu uitam sa o deslusim si mai apoi sa o predam generatiei urmatoare in cel mai simplu mod, sa le deschidem portile gandului si sufletului cat sa-i cuprinda “sete” de cunoastere si nevoia de a depasi limitele acestia in plus de ceea ce ar trebui sa faca si sa fie, cu adevarat, dascalii. Sa invatam si sa-i invatam respectul pentru cunoasterea reala atat din perspectiva teoreticianului cat si din perspectiva experimentatorului…. Sa nu se rezume la “asta stiu, asta fac” …. Apoi sa nu uite sa aiba un strop de compasiune pentru cei vitregiti, lipsiti de puterea de a deslusi “tainele” prin puterea mintii lor si sa incerce sa… deja ma indepartez in siropele.

I-ar fi placut sa scrie un articol pentru concursul acela… dar gandurile ei erau in alta parte.
Poate... altadata!
: ) notterosa

je ne veux pas travailler!