[PhoenixMD] Ești cum te văd alții (Săptămâna 1973-1980)
Day 1,974, 13:39
•
Published in Republic of Moldova 
•
by
•
by ABeR1
Ești mai frumos/frumoasă decât crezi.
Un artist care colaborează cu poliţia din San Diego, Statele Unite ale Americii, la realizarea portretelor-robot ale suspecţilor, ia parte la un experiment social. Mai întâi realizează un portret-robot al unei persoane, doar pe baza informaţiilor oferite de aceasta, fără a o fi văzut vreodată, iar apoi un altul făcut pe baza descrierii făcute de o a treia persoană. Diferenţele dintre cele două imagini sunt uimitoare şi reflectă discrepanţele dintre modul în care ne vedem pe noi înşine şi modul în care ne văd alte persoane.
Vă invit să vizionați un mic filmuleț: >>>aici
Sau eventual experimentul detaliat: >>>aici
Facebook
Twitter
Discord
Comments
nice...
intai trebuie sa invatam sa ne acceptam, nu-i asa?
apoi sa ne vedem cum suntem cu adevarat...
si sa ne iubim...
ca meritam
: D
Bine punctat, Klontzo.
K.r.o.n.t.z.o : P
(... nu vine de la "baba Kloantza : P : D")
Lasa-l Krontzo ca el, saracu, asa vede lumea... distorsionat😁)
eee... se mai intampla 😃
Ma invart pe aici de o zi, ca un pisic prudent in jurul castronasului cu lapte. E delicios, ademenitor, mult prea bun.Dar unde o fi capcana? Cu siguranta nu stiu sa joc "pisipong", nu-mi place partea cu pong.
Mai dau 2 ture...
" Sa nu ceri cat crezi ca meriti dar nu accepta mai putin decat ai cerut"
nu-mi vine altceva in minte, nici nu e prea potrivit( poate doar prima parte), nu-mi amintesc de unde-l stiu dar s-a lipit de mine.
Ideea ar fi sa nu te supraapreciezi pentru ca o eventuala dezamagire are gust amar.
Ce poate fi mai rau de atat? Dezamagirea din ochii celorlalti!
E imposibil să ne situăm singuri pe o anumită treaptă. Mult prea mult depinde de raportarea la alte persoane. Și totuși, știm să fim noi când asupra noastră societatea pune o anumită presiune? Și mai ales... cum suntem noi în realitate? Dacă am trăi închiși undeva într-o încăpere de unde am ști că suntem buni sau răi? Frumoși sau urâți?
Asta era singura capcană Mille. Faptul că avem doar impresia că suntem noi.
Nu poţi vedea bine decât cu inima. Esenţialul este invizibil pentru ochi. (Antoine de Saint-Exupery)
Și din păcate inima o folosim prea rar. Ochii sunt atrași de ambalaje frumos colorate. Culmea, știm totul în teorie și de cele mai multe ori puși în fața situațiilor o ignorăm. Ne ducem viața prin filtrare. Filtrăm prietenii, filtrăm iubita/iubitul, filtrăm alimentele, filtrăm acțiunile și uneori filtrele sunt atât de distorsionate și cu toate astea le lăsăm în pace. Tot ceea ce necesită un efort e ales mai greu.
vorbesc ... si cand imi ascult vocea ... nu sunt eu : )
privesc si ma gandesc ... dar oare cine sunt eu?
Da, și uneori mă privesc în oglindă și știu că EU arăt altfel.
Cine sunt eu? Cine ești tu? Putem oare afla?