[Pamflet] War never changes

Day 2,670, 04:58 • Published in Romania Romania • by Luhter

---
Articolul e un pamflet si trebuie tratat ca atare




Intr-o mare de fum, o mână fluturând, incercă să creeze un culoar de claritate. Se opri mai apoi brusc pentru ca realiză futilitatea, fumul era prea gros, iar si fara el nu prea aveai ce vedea. La masa, intors spre fereastra imbracat in vechea sa uniforma statea cea mai importanta persoana in stat, El Dictatorido. Nu parea asa impunator, dar puteai realiza acest lucru din sodoare de pe frunte si reticenta cu care il privea domnul Intunecilă, un alt om de vază in stat.

- Ai terminat de fluturat din mână? Ma enervează.
- Da, domnule Dictatorido. Uhm..
- Zi mai repede domnule presedinte, nu prea am timp, imediat imi compileaza programul si vreau sa continui sa codez.
- Uhm ... exista o miscare in lume, am primit de la .. omologi de-ai mei, uhh lume ca e momentul sa facem o miscare.
- Nu esti deloc coerent, si te mai miri de ce vrea lumea dictatura.

Domnul Intunecilă se opri pentru cateva secunde sa-si regaseasca forta interioara. Dictatorul avea dreptate, trebuia sa arate ca un leader. Asta-l impulsiona si pentru moment orice urma de emotie disparuse.

- Ce vreau sa zic e ca zei ne-au uitat, asa ca e momentul sa nu-i mai hranim cu razboaie, poate vor incerca sa schimbe si ei ceva. Lumea se duce de râpă, ne mor tankurile de plictiseala, sa nu mai zic de pustani.
- Pfai, pfuai. PFUAI. Stii ce ma enerveaza cel mai tare?
Dintr-o data emotiile il complesira din nou.
- Uhmăăă ..
- Da' mă, uită-te pe geam.
- D..da, ii frumos afară, dar nu ..
- Tocmai!!
- Da?
- Păi in ziua aista asa mieroasă, tu vrei sa ne plecam capul si sa nu ne bucuram. Păi ziua asta merita razboaie de bucurie mah.
- Ah pentru ca ii frumos afară? Sunt ... sigur ca sunt alte zile frumoasa doar e il primavara ..
- Da' mă,o fi primavara, dar de cate ori crezi ca mor zmeii?! Asa ca hai, du-te da de stire-n lume ca ii momentul sa sarbatorim cu niste rezistente!

Fumul deveni mai gros pentru un moment. Incaparea parea si mai stramtă. El Dictatrido se intoarse din nou catre geam dupa ce injura laptop-ul de pe birou ca i-a dat crash compilarea. Totusi ceva se trezi in el, o forta pe care Intunecilă nu o mai simtise demult, o forta destul de puternica cat sa-l sfideze pe conducatorul suprem.

- 1,2,3,4 ! racnii din toti plamanii domnul presedinte.
- Ce?
- 1,2,3,4 !
- Ce pisici.
- 1,2,3,4, fara razboi! Voi striga asta sa ma auda toata tara! Nu sunt de acord.
- Fa ce vrei ... Daca crezi ca e bine. Acum lasa-ma sa ma bucur de ziua asta fara numaratorile tale.

Intunecilă zambi, stia ca poate asta va insemna sfarsitul pe moment al carierei sale, dar nici o emotie nu-l mai cuprise, nici un picur de sudoare nu mai avea pe frunte. Era liber. Facuse cativa pasi catre iesire, apoi se intoarse.

- Totusi de ce ii asa mult fum aici, nu vad vreo scrumiera sau tigara.

El Dictatorido izbucni in ras.

- Păi tu chiar mai ai de invatat. Crezi ca o persoana ca mine fumeaza? Nu măi, am altii care sa fumeze pentru mine



*****
Context

http://www.erepublik.com/en/article/zmeul-si-a-luat-zborul-2505491/1/20

_/_/_/_/_/_/_/_/_/_/_/_/_/_/_/_/_/_/_/_/_/_/_/_/_/_/_/_/_/_/