[pamflet] Domnului Presedinte, cu nemarginita dragoste...

Day 1,028, 11:32 • Published in Romania Romania • by zdenghea

Te-am vazut inca din prima zi cand am intrat in joc.

Eu eram mic, timid si bizon; tu erai mare, guraliv nevoie mare si CP. Erai suparat ca ti-au furat bicicleta.... Mi-ai vrut votul si mi-ai promis: Podolia, pamant romanesc forever. M-ai trimis acolo, sa muncesc in mine de fier. Eu am fost fericit ca tu te-ai gandit la mine si te-am ascultat orbeste. Fireste, ti-am dat toate voturile de care am facut rost. M-ai trimis sa lupt in WSR cu armata de clone. Eu plangeam si nu stiam ce sa ma fac, insa tu m-ai asigurat ca nu e nici o primejdie, Imperiul va contra ataca.

A fost prima data cand mi-a fost ciuda si ti-as fi spus eu cate ceva, dar tu mi-ai zis sa tac ca sunt mic. Asa ca te-am votat in continuare. Ne-am revazut de atunci mereu, luna de luna. Iti placeau votul si banii mei.

Mi-ai cerut din nou votul. Romania era redusa la dimeniuni normale. Imperiul murise. Mi-ai spus ce e normal, ca daca te votez lucrurile revin la normal. M-ai trimis departe de parinti, in departata Matzanesia. Cand mi-ai cerut sa-ti donez la BNR banii pe care i-am castigat trudind cu greu, am luat-o ca un lucru firesc. Ti-am dat tot ce aveam, chiar banii din medalii. Mi-ai spus ca e o onoare pentru mine ca donez, iar eu te-am ascultat , doar esti CP.

M-ai chemat inapoi in tara, m-ai mintit ca e nevoie de mine. Normal ca am lasat jobul bine platit si m-am intors in goana. Nu ti-a pasat ca eram somer si nimeni nu avea nevoie de mine. Noroc ca am gasit niste oameni de caracter care m-au primit la ei in cazarma.

Mi-ai spus sa fiu pregatit si sa fac stocuri. Am strans ca o furnica arme si am luptat cu pumnii pana mi s-au zdrelit. Eram insa linistit si fericit ca aveam provizii. Te-am votat in continuare.

Tu erai ocupat sa te certi cu aia mari din celelalte partide. Te-am inteles, n-ai avut timp sa apesi butonul rosu.

M-ai trimis in America, sa lupt pentru americani. Desi sa stii ca nu mi-a palcut, era prea mare aglomeratie in Florida. Si treaba e ca caldura asta ma omoara. Oricum, cand te intrebam cate ceva, imi spuneai sa avem rabdare. Si spuneai sa lupt pentru aliati. In continuare se faceau stocuri.

Mi-ai dat sperante desarte si doar pentru tine m-am trezit mahmur duminica dimineata la 8.45, ca in final sa ma trimiti sa lupt in TW. Mai tarziu mi-ai spus ca a fost o neintelegere cu aliatii.

Intr-un final, mi-ai dat si razboi, ai urmat planul lui Gigi Pedala. Din pacate, Gigi a plecat la cele sfinte si n-a apucat sa te invete cum trebuia sa lupti competent cu castravetii. Asa ca mi-am consumat si stocurile, si am ramas si cu un gust amar.

Cred ca ai fost distrus de Anul Nou, cand am fost cotropiti miseleste. Te-ai cam agitat, se simtea panica in vocea ta. Insa ai scos-o la capat in cele din urma si pana sa revin inapoi din vacanta, pixelii galbeni erau din nou pe harta.

Ai mai incercat de cateva ori sa iesi din cleste, dar nu ti-a iesit. Esti ocupat periodic sa-ti tii in frau fie Mofa, fie Mod-ul (ce-o insemna, habar n-am, dar cu certitudine sunt oameni importanti), fie sa raspunzi acuzelor de coruptie. A, da, sa nu uit, mai ai avut si BAC, te inteleg cat e de greu (eu am dat de vreo 5 ori pana sa-l iau).

Uneori atat ai fost de tacut ca nici nu am stiu ca existi.

Stiu ca tu nu ai nici o vina. Este presedinte, doar si nimic mai mult. De vina sunt ceilalti: dusmanii, mediul inconjurator, vantu, aerul sau poluarea.

Dar cu toate astea, te voi vota in continuare.

Sa ne traiesti, Domnu’ Presedinte !