Join the new world

Povestea celor doi fraţi



Când am ajuns eu în Casa mică lumea se hlizea la soare şi trăgea la măsea. Iunionul îşi deschidea porţile oricui. Pe străzi circulau autobuze. Primăria stătea închisă cu lunile. Cazeta publica în draci, iar ruşii se căzneau să scrie româneşte.

Era o lume de vis şi preşedintele căuta să o menţină. Un tratat semnat atunci de "mărunţii" acestei lumi nu ne-a dus nicăieri, eram cu totul neînsemnaţi. Dar ne-a făcut să rămânem aici, stăpâni peste toate. Un frate mai mic lângă un frate mai mare.

Astăzi nu mai există nici Iunionul şi nici ruşi care să scrie româneşte. Mai circulă din când în când autobuze, iar Cazeta-i aninată într-un cui. La Primărie se semnează însă alianţe. Nu cu "prieteni", ci cu "duşmani", fiindcă ne e frică. Am ajuns să ne temem de fratele nostru...

Suntem un mic David în faţa unui Goliath uriaş. La fel de răzvrătit şi la fel de teribil am pornit să ne batem cu el şi să facem război. I-am dat peste cap şi l-am îngenunchiat. L-am copleşit şi l-am pus pe fugă... Dar avem un frate care ne reneagă.

Să asculţi de cei mari e o datorie de bun-simţ. Şi noi am ascultat. Doi ani am tot stat şi-am ascultat. Ne-au înţepenit picioarele la uşă şi ne-a albit părul de nerăbdare. Ne-au crescut aproape rădăcini... Dar fratelui nostru nu i-a păsat o clipă.

Şi ne-am răzvrătit. Am plecat de lângă el şi ne-am aşezat la altă masă. Ne-am căutat culcuşul pe la străini. Ne-am hrănit în casele lor şi ni i-am făcut prieteni... Dar n-am cerşit şi n-am furat. Ne-am câştigat doar respectul cum ne-am priceput.

Acum ne temem. Nu de Goliath, ci de el - fratele nostru -, fiindcă e mai mare şi ne ameninţă. Are putere încă asupra noastră. Ne-a fost îndrumător şi ne-a călăuzit. Ne-a ţinut în curtea lui şi ne-a lăsat să ne odihnim... Dar nu ne-a primit o dată cu el la masă.

Suntem fraţi şi nu vom uita niciodată. Ne vom supune şi vom asculta încă de el. Ne vom căi şi ne vom întoarce. Ne vom ţine cândva din nou de mână şi ne vom spune pe nume... Dar nu acum şi nu sub ameninţări. Suntem mici, dar avem şi noi mândria noastră...

Articol republicat din ziarul lui Ion Anapoda