Început fără sfârşit

Day 2,069, 14:56 • Published in Romania Romania • by W i z a r d

- E aberant ce vrei sa incerci cu experimentul tau. Ştii bine ca nu poti transforma Infinitul într-o infinitate de spaţii finite şi nici Eternitatea nu o poţi transforma în Timp. Ar însemna să curgă într-o singură direcţie.
- Cum să nu se poată? Le voi combina între ele şi le voi modela. Lasă-mă să-ţi arăt.
- Bine, nu-i nevoie, ştiu că se poate, dar nu fără urmări asupra Continuumului Etern. Pentru ceea ce vrei tu, vei avea nevoie şi de Materie, la care să se raporteze Spaţiul şi Timpul.
- Voi face tot ce trebuie: Timp, Spaţiu, Materie.
- Dar vei obţine Haos! Vei contamina ordinea eterna a Continuumului şi chiar Realitatea în sine.
- Nu se va întampla aşa ceva. Voi creea un Univers în care să se petreacă totul şi care să existe în baza Legilor proprii. Eternitatea noastră va fi în afara acestui Univers.
- Te cam joci cu conceptele. Ai grijă, că este suficient să rostim sau să gândim un concept şi el imediat devine Realitate. Este harul nostru şi darul Continuumului şi al Realităţii în care existăm. Dar... stai! Tu te-ai gândit deja la Timp, Spaţiu, Materie. Înseamnă că ele deja au luat naştere!
- Da, există, însă deocamdată le-am închis într-un punct non-dimensional. Vreau ca atunci când le eliberez să interacţioneze simultan.
Şi imediat, Eternitatea a fost sfâşiată de o explozie gigantică, dar mută, pentru că încă nu s-a născut sunetul şi nici urechile care să-l audă.




Spaţiul a evadat din punctul non-dimensional şi a căpătat propriile dimensiuni, infinite.
Timpul a izvorât bezmetic prin pâlnia îngustă a prezentului, către viitor, antrenând implacabil către existenţă, tot ceea ce a izvorât din nefiinţă.



Din punctul originar, Materia a erupt violent, ocupând lacomă Spaţiul nou creeat, glisând pe clipele Timpului, către infinit.
Materia instabilă, oscilând între substanţă şi energie, a început să condenseze, să capete forme.
Au apărut picături fierbinţi şi picături reci de Materie. S-au născut stele, planete, galaxii, roiuri, nebuloase, quasari.



- Ce-i harababura asta? Ce-ai creeat?
- Contemplă. Vei înţelege după un timp.
- Care Timp? Timpul este un concept pe care l-ai creeat tu. Pentru mine nu are semnificaţie. Spaţiul, la fel.
- Invaţă să le înţelegi.
- Tu, eu şi toţi ceilalţi suntem un singur Tot, raţiunea noastră este colectivă şi absolută. Este evident că le înţeleg. Ceea ce vreau să ştiu este: ce vrei să faci cu ciudăţenia aceasta de univers?
- Interacţiunea dintre Spaţiu şi Timp face posibilă transformarea Materiei. S-ar putea să aibă o evoluţie interesantă.
- Şi ai de gând să observi din exterior? Nu-i decât o găleată în clocot, un nor de particule care se mişcă haotic.
- Ai dreptate, dar dacă urmăreşti numai o particulă, vezi că pe parcursul existenţei sale are un anumit drum, are destinul ei.
- Destin? Iar te joci cu conceptele. De cine depinde destinul acelei particule?
- De suma interacţiunilor cu celelalte particule.
- Dar Universul tău este Infinit, deci şi aceste interacţiuni pot fi infinite. Înseamnă că particula ta poate avea o infinitate de destinuri posibile?
- Desigur. Totuşi, vreau să dau un sens acestei materii inerte. Voi organiza substanţa astfel încât să creez şi nişte observatori în interiorul acestui Univers. Lumina nu există decât dacă o vede cineva iar sunetul nu există decât dacă poate fi ascultat.
- Viaţa este un concept extrem de fragil, mai ales dacă vrei să o creezi cu capacitatea de a raţiona. Va trebui să-i asiguri un mediu care să o protejeze.
- În univers au apărut şi zone unde materia a condensat în forme mai stabile. Pe una din aceste planete voi organiza materia sub formă de fiinţe vii.
Şi Materia, pe acea planetă a început să se combine în structuri perfect plauzibile din punct de vedere fizico-chimic dar a căror existenţă ar fi fost aproape imposibilă din punct de vedere probabilistic. Au apărut primele forme de Viaţă.
Tărziu, în noaptea Timpului, una din aceste vietăţi a devenit conştientă de sine.
A apărut Omul.



Odată

apărut,

veac

după

veac,

OMUL

a

început

să






Dacă îţi place articolul de acum, apasă Vote.
Dacă articolul merită, votează-l şi în Concursul Brainstorming Party. Dacă nu, doar nu-i sfârşitul lumii. Este doar începutul.
Dacă îţi place articolul viitor, apasă Subscribe.