[Draga Miruna] pt concurs.
Day 1,563, 10:19
•
Published in Republic of Moldova 
•
by
•
by direct x
ambient muzical
Am sa va povestesc o intamplare de acum 4 ani. „Miruna” mea, mogaldeata, a mers insotita de subsemnatul, pe 20 februarie 2008, la ultimul consult inaintea nasterii. Aveam emotii. Ale ei erau imense. Dupa consultatie merg si vorbesc cu medicul „are dilatatie 2, mergeti acasa, maine dimineata la 8 va intoarceti la spital. Daca apare vreo problema noaptea, sunt de garda.”
Noaptea nu a aparut nicio problema. Doar ca n-am putut sa inchid un ochi. Am stat cu sora mogaldetii pana pe la 4 si dupa aceea mi-am intins oasele sa dorm cica... Pe la 6 s-a trezit sotia si s-a pregatit. Am mers la spital, am internat-o si ajutat-o sa se schimbe. La 11 era pregatita de operatie. Mi-a dat telefon „hai ca intru in 5 minute” a venit anestezista si m-a intrebat o groaza de chestii. Uite, ma cheama acum. Pa.Te iubesc” mi-a zis „ Te iubes..” am incercat sa-i raspund. „ah a inchis”. M-am rugat sa fie bine. Era 10 si 50.
La 11 si 10, vine o ambulanta cu sirenele pornite. Un echipaj urca in fuga cu trusa de desocare. Am inlemnit... Sora nevestemii era langa mine. N-a banuit nimic. Incercam sa-i spun 2 vorbe, dar n-am reusit sa scot nimic inteligibil, doar un murmur. Nu stiu daca vi s-a intamplat vreodata sa vi se inclesteze maxilarul inspre paralizie astfel incat sa nu poti spune nimic. Valuri de ganduri strabateau sinapsele astfel incat secundele pareau zile si zilele secunde.
11:30 coboara echipajul de pe ambulanta cu o femeie in varsta: rasuflu usurat. De ce? Nu stiu. In micimea mea, asta a fost reactia.
11:50 primesc mms de la sotie. „suntem bine” si mi-a trimis o poza. Ea cu tuburi de dren in nas, ciufulita, afisand un zambet obosit dar nu fortat si copilul impachetat fedeles rosu la fata.
O sun: singur esti bine? „da” imi raspunde. „Incerc sa urc la voi” Spitalul era in carantina si indiferent cati bani incercai sa dai nu aveai succes. Am vorbit prin telefon, mancarea o transmiteam prin ingrijitoare etc...
Asta se intampla joi. Abia duminica am reusit sa-mi vad copilul si mogaldeata, si asta alergat de tot personalul de paza. Dupa ce am vazut copilul, mi-a fost frica sa-l ating. Imi era frica sa nu-i fac rau. In plus, m-au ajuns grasanii de paznici. Pe ei i-am rezolvat spunandu-le ca sunt tata si nu mi-am vazut copilul niciodata. Mi-au dat 5 minute. Cand am coborat pe scari am plans. De fericire. A doua zi, luni am fost si i-am luat acasa. Am tinut copilul in brate. Eram cel mai fericit om de pe pamant. Si inca ma consider unul.
Am sa va povestesc o intamplare de acum 4 ani. „Miruna” mea, mogaldeata, a mers insotita de subsemnatul, pe 20 februarie 2008, la ultimul consult inaintea nasterii. Aveam emotii. Ale ei erau imense. Dupa consultatie merg si vorbesc cu medicul „are dilatatie 2, mergeti acasa, maine dimineata la 8 va intoarceti la spital. Daca apare vreo problema noaptea, sunt de garda.”
Noaptea nu a aparut nicio problema. Doar ca n-am putut sa inchid un ochi. Am stat cu sora mogaldetii pana pe la 4 si dupa aceea mi-am intins oasele sa dorm cica... Pe la 6 s-a trezit sotia si s-a pregatit. Am mers la spital, am internat-o si ajutat-o sa se schimbe. La 11 era pregatita de operatie. Mi-a dat telefon „hai ca intru in 5 minute” a venit anestezista si m-a intrebat o groaza de chestii. Uite, ma cheama acum. Pa.Te iubesc” mi-a zis „ Te iubes..” am incercat sa-i raspund. „ah a inchis”. M-am rugat sa fie bine. Era 10 si 50.
La 11 si 10, vine o ambulanta cu sirenele pornite. Un echipaj urca in fuga cu trusa de desocare. Am inlemnit... Sora nevestemii era langa mine. N-a banuit nimic. Incercam sa-i spun 2 vorbe, dar n-am reusit sa scot nimic inteligibil, doar un murmur. Nu stiu daca vi s-a intamplat vreodata sa vi se inclesteze maxilarul inspre paralizie astfel incat sa nu poti spune nimic. Valuri de ganduri strabateau sinapsele astfel incat secundele pareau zile si zilele secunde.
11:30 coboara echipajul de pe ambulanta cu o femeie in varsta: rasuflu usurat. De ce? Nu stiu. In micimea mea, asta a fost reactia.
11:50 primesc mms de la sotie. „suntem bine” si mi-a trimis o poza. Ea cu tuburi de dren in nas, ciufulita, afisand un zambet obosit dar nu fortat si copilul impachetat fedeles rosu la fata.
O sun: singur esti bine? „da” imi raspunde. „Incerc sa urc la voi” Spitalul era in carantina si indiferent cati bani incercai sa dai nu aveai succes. Am vorbit prin telefon, mancarea o transmiteam prin ingrijitoare etc...
Asta se intampla joi. Abia duminica am reusit sa-mi vad copilul si mogaldeata, si asta alergat de tot personalul de paza. Dupa ce am vazut copilul, mi-a fost frica sa-l ating. Imi era frica sa nu-i fac rau. In plus, m-au ajuns grasanii de paznici. Pe ei i-am rezolvat spunandu-le ca sunt tata si nu mi-am vazut copilul niciodata. Mi-au dat 5 minute. Cand am coborat pe scari am plans. De fericire. A doua zi, luni am fost si i-am luat acasa. Am tinut copilul in brate. Eram cel mai fericit om de pe pamant. Si inca ma consider unul.
Facebook
Twitter
Discord
Comments
Super vot!
Carevasazica si la Iasi stau tatii pe hol cu halatele pe umeri, precum niste Batmani albi?
Batman Batman....
ce frumos : )
vot si sub
Sa-ti traiasca copilasul,sa creasca frumos si sa va bucurati de el,tu si Miruna ta!
Multi dintre voi aveti cate o "Miruna"numai a voastra.
Deci...iubiti-va Mirunele si aveti grija de ele!
😁)
Remarc cu placere- cu imensa placere- ca Miruna a devenit simbolul feminitatii,gingasiei ,prieteniei...in aceasta lume virtuala.Ma bucura mult cand apreciati partea luminoasa a lumii.
Scuze! am uitat:Voooot mare pentru farmacistul meu preferat.
În US tatăl are loc rezervat în primul rând... nu ştiu dacă ăsta e un lucru bun sau nu.
Şi din diverse motive primele zeci de minute din viaţă copilul le-a petrecut cu mine, nu cu mama. Dar nu mi-a fost frică.
directule poti sa copiez subiectul tau, dar din punctul meu de vedere, cu trairile mele ?
brouvi daca acu`s pe post de muza, zii tata cu trairile tale. numa sa ai grija sa bagi din alea din fizica cu "traiectorie vectorizata" sa empatizeze omul😃.😛.
Roman Daco, cumnata mea, sora nevestei a nascut in Italia in aceleasi conditii pe care le-ai expus tu. si zic ca e mai bine.aici... e greu pt. tati.
nenea directu', io ti-am mai zis
esti un OM fericit
sa-ti traiasca mogaldeata si prunca
brateeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee
eu v-am zis ca-i popa,
da voi nu,
ca Batman, Batman!!
așa este... este greu pentru tați...
pentru noi e mult mai ușor... doar o naștere acolo... parcă cât e în raport cu trauma psihică a taților! 🙂
/parodie!/ : ) 🙂 🙂
Intr-adevar Lady... femeia duce greul. Ea e "soferul" in cazul asta dar... barbatul e pasagerul din dreapta. Stii cum se numeste locul din dreapta soferului si... de ce?😁)
In Suedia e balamuc mare. Barbatul trebuie sa participe la nastere si el este cel care taie cordonul ombilical. Femei sa lesine la nastere eu nu am prea vazut dar barbatii pica aici ca bostanii din remorca😁
Bravo directule!... tare stii tu sa "zgandari" amintirile omului, bre😁
bravo! vot!
The Brigadier, eu n-am leşinat dar am refuzat partea cu tăiatul. Din raţiuni pragmatice. N-am nici cea mai mică pregătire şi nu e ăla momentul pentru iniţieri în practici medicale... oricum nu ăla e cel mai intens moment.
nu mai citesc presa de ceva timp. m-am apucat azi si am citit asta si articolul lui brouvi.imi ajunge pentru saptamanile urmatoare. gata!