Cum ma folosesc eu de umbra mea si alte intamplari marunte

Day 2,027, 10:50 • Published in Romania Serbia • by veralynn

Am si eu o umbra. Am invatat chestia cu lumina, deci stiu ce este. Nu ma sperie. Chiar imi e indiferenta. Uneori, ma folosesc de ea.

Ca de exemplu, atunci cand vreau sa verific daca silueta mea e ok. Verific forma, imi aranjez eventualele probleme de vestimentatie, caciula, basca, fusta si altele asemanatoare, dar asta cand e soare. O conditie importanta e ora respectiva. Trebuie o ora potrivita, in asa fel incat geometria mea sa nu fie deformata.

Apoi ar mai fi aflarea timpului. Pai sa zicem ca sunt la mare, pe nisip, de fapt ma joc in nisip, sunt absorbita in constructiile mele si brusc realizez ca trebuie sa merg la masa, sau sa fac altceva. Si nu stiu cat e ceasul. La mare nu port ceas, apa poate sa-l strice. Atunci, iau un bat micut, il infig in nisip, fac un cerc cu degetul aratator si umbra batului meu imi spune cat e ceasul. Trebuie sa fiti atenti, aici, pentru ca sunt multe posibilitati. O conditie importanta ar fi sa stiti unde e ora 12. Nu mai tin minte exact, dar cred ca e vorba de nord. Sau de pozitia soarelui. Daca e 12 inseamna ca n-am umbra. Soarele e exact deasupra mea. E bine sa banuiti totusi cam care ar fi ora aproximativa.

Sau atunci cand mergem sa ne plimbam. Pasim unul langa altul si eu, destul de discreta, urmaresc umbrele noastre pe asfalt. E un joc interesant, pentru ca imediat imi dau seama ce vrea sa faca in urmatoarea clipa, sa incerce sa ma tina de mana, sa ma sarute pe tampla, sa-mi atinga in mangaiere parul. Si atunci, eu sunt pregatita cum sa reactionez. De obicei, il las.

Umbra e importanta si cand desenez. Vreau sa desenez ceva, un obiect, un mar, o para, un catel sau altele. Sa fie realist, ca doar asa imi place mie sa desenez, realitatea asa cum este ea, cu toate ca mai bine as fotografia, desi procesul in sine poate sa fie terapeutic, adica ma scoate din ale mele de zi cu zi, fotografia e ce ?, cel putin la nivelul meu, un clic si gata. Dar sa fie realist, imi trebuie umbra. Si atunci cu minutiozitate si perseverenta, ma apuc sa dau cu creionul de multe ori pe hartie sa fac umbra. Trebuie sa fiu atenta si la contur dar si la pozitia soarelui. De obicei, desenez un soare mic intr-un colt, un cerc cu niste linii ce pleaca de pe contur in toate directiile desenului meu, sa vad cum pica lumina. Dupa aceea il sterg. Ca doar n-o sa-l las acolo. Realist, realist desenul, dar am si eu o limita. Poate deveni chiar enigmatic, lumea se va intreba, oare de unde vine soarele, de este asa frumoasa umbra asta ?

Ar mai fi multe alte feluri in care ma folosesc eu de umbra. Dar n-o sa le insir pe toate. Poate doar ar trebui sa mai mentionez si despre faptul cum ma atentioneaza pe mine umbra cand e o primejdie. Cand am mers odata in camp deschis si deodata am vazut o umbra ce se misca pe iarba in fata mea. Eu ma uitam la o floare atunci, nici nu mai tin minte ce floare era. M-am speriat si m-am uitat brusc pe cer. Era o pasare mare, un fel de uliu urat si era destul de jos. Am fugit. Nu stii niciodata ce intenti are si apoi nu stii ce pasare poate sa fie, ca nu vezi foarte bine, asa incat sa distingi toate detaliile: uliu, vultur, liliac. Nu, liliac nu poate sa fie, astia stau in intuneric si n-au umbra. Aaa, poate de la luna, dar asta deja ar fi o alta discutie. Si eu nici nu umblu noaptea in camp deschis. Eu noaptea dorm.

Seara, inainte sa adorm, ma joc cu degetele mele. Am o veioza foarte colorata, cu abajur, pe noptiera, ce-mi deseneaza umbre caraghioase pe pereti. Imi unesc degetele, le desfac, le impletesc, le suprapun, asa incat pot sa alcatuiesc diferite animale pe pereti. Credeti-ma, am posibilitati infinite. Nu stiu eu atatea animale cate posibilitati am. Uneori inventez unele noi, care nu exista in realitate. Cel mai mult imi place un iepuras cu trei urechi. Apoi adorm.

Sa nu mai spun cum incearca sa ma sperie umbrele in toi de noapte. Ma trezesc brusc transpirata, speriata de jocul lor nebun, pe peretii inamici ai camerei mele. (sunt convinsa ca sunt aliati cu umbrele fioroase). Ma linistesc, spunandu-le: proastelor, nu ma speriati voi pe mine, stiu ca nu puteti sa-mi faceti rau, nu aveti putere si daca rad si nu-mi e frica, deveniti inofensive si plecati valvartej. Pana la urma adorm la loc.

Puteti sa ziceti, bine, bine, dar poti sa-ti cumperi o oglinda, un ceas, poti sa te uiti mai des, direct la el sau pe cer, lasa pe altii sa deseneze, au mai mult talent, trage jaluzelele si alte vorbe de acest fel, un fel de lucruri practice si mature.
Si eu n-as avea raspuns. Probabil, ati avea dreptate. Dar daca v-as spune cum alerg, intrecandu-ma cu umbra mea, intr-o competitie importanta, uneori ma cred si la olimpiada, poate ca nu ati mai avea ce sa-mi reprosati. Uneori ma intrece. Doar v-am zis cat de importanta e pozitia soarelui pentru noi.

Eu am citit in unele carti despre umbre. Uneori sunt paragrafe cu dublu inteles, sau inteles filozofic sau simbolistic, adica poate e o metafora la ceva intunecat, pentru ca umbra e deobicei mai inchisa la culoare. Uneori in contrast cu lumina, dar asta e in carti. Eu va spun cum e in viata mea.


Ieri am ascultat o melodie care imi place mult. Refrenul ei e de fapt o intrebare si este in engleza:
“Are we human or are we dancer ?”
Eu zic ca se potriveste cu ce vad eu pe aici. Dar e adevarat si faptul ca eu nu stiu prea multe.

Stiu ca n-are legatura cu umbra, sau cel putin aparent, dar am vrut sa va zic si asta.


(Cred ca am gresit concursul, dar merge si aici Dragos1976.http://www.erepublik.com/ro/article/concurs-scoate-copilul-din-tine-la-o-poveste-2271612/1/20)


veralynn