”Conversaţie la lumina lunii”
sokm
Străin-mi eşti şi mi-e uşor
să spun al sufletului dor.
Şi chin ce tânguie-n neştire
şi rupe inima din mine.
Căci multe au fost, puţine sunt,
şi zilele din acel trecut
trăiesc ca ieri şi rup din mine
ca fiara din sălbăticie.
Aşa îi spune trist o floare
unui mic fluture în noapte,
în toamna rece, la lumina luni
când nu se aud niciunde şoapte.
Ţi-aş spune; ia-mi cu tine toate
şi du-le tu cât mai departe!
Dar cum să rup ce am în mine?
Deşi nu vreau durerea asta
nici fără ea ştiu că n-aş vrea.
Şi iată, aici mereu voi sta
gândind în nopţile ce vin
la ale mele doruri toate
nemânâgaiată, nealintată,
veşnic tot privind departe.
_Endorsers_
Comments
🙂 fiecare floare are fluturele ei cu care să discute în lumina rece a lunii.
&_&
Traieste fiecare zi ca prima din cele cate ti-au mai ramas de trait. 🙂
asa voi face🙂
*_*
supersensibil
esti super amabil🙂
o.
o/
Mersi și eu de corectura 😉
cam triste povestile tale...
greierele nostru e bine?
😘*
😘 ....e bine...e bine🙂
o7
o7