Join the new world

Anul II, Numărul XLIV (Ziua erepublik: MMXXXI😵

În tinereţile mele, se întâmpla uneori în perioada verii, ca oraşul în care locuiesc să fie lipsit de prezenţa mea, întrucât paşii (de fapt, părinţii) mă duceau la casa lor burghezo-moşierească, undeva dincolo de Carpaţi. (Pentru unii dintre cititori, “dincolo de Carpaţi” înseamna “dincoace de Carpaţi”, întrucât pentru cei care stau “dincoace” eu de fapt stau “dincolo”).

Aşadar, din frumosul meu burg călătoream cale de 3 poşte pentru a ajunge să mă lăfăi în vacanţele pe care, cu grija orânduirii, le primeam în fiecare vara timp de vreo 3 luni. În acelaşi mic sat îşi trăia veacul şi una dintre mătuşile părintelui meu.

Într-una din zile, scumpa mea mama a găsit de cuviinţă să mă trimită până la iubita ei cumnată să o întreb de sănătate şi dacă nu cumva doreşte să poftească la noi să servească una din licorile acelea negre şi amare, frumos mirositoare care ne încântă şi pe mulţi dintre noi. Zis şi făcut, purced la drum şi mă avânt din curtea casei noastre, în grădina care despărţea casa mătuşii de cea a părinţilor mei trecând de un gard din ţambre, nu tocmai noi, semn că gardul acela trebuia înlocuit cât mai curând posibil.

Grădina adăpostea nenumărate specii de flori care mai de care mai înalte şi care îşi etalau frumuseţea de parcă juriul de la Miss Univers era la lucru în încercarea de a o alege pe “Cea mai”. Printre aceste minunate flori, se găseasu nişte vestigii, vechi de vreo 2 ani de când monstruozitatea de maşină turnase fundaţia unei viitoare case care, între noi fie vorba, a rămas la stadiul de ruină istorică.

Ajuns la gardul curţii mătuşii am auzit un zgomot suspect. “Twilight” era în mintea mea, deşi cartea încă nu fusese scrisă, iar cei doi “artişti îndrăgiţi” din film nu avuseseră ocazia să zboare prin copaci. Printre scândurile gardului am văzut bestia mare şi lăţoasă care alerga în curte. O scurtă privire aruncată spre gardul lângă care ajunsesem şi am observat cum o spărtură făcea posibilă trecerea câinelui, fără prea mult efort, în perimetrul în care mă aflam. Picioarele mele au pornit în goana spre casa părinţilor mei, înainte ca eu, de fapt creierul, dar nu puteam evita cacofonia, să dea comanda de pericol şi să mă pun la adăpost.

Ca vântul şi ca gândul am ajuns în ultima clipa de partea sigura a celuilalt gard, cu dulăul în spatele meu care eşuase în tentativa de a prinde măcar o bucată de stofă din pantalonul pe care îl luasem în acea zi. Am închis repede poarta după care m-am uitat înspre câinele care mai că nu scotea fum pe nări de nervi. Ne-am privit aşa preţ de câteva minute. Timpul parcă se oprise în loc: lepdiopterele păreau că şi-au încetat zborul şi ne priveau încordate, coccinellidaele nu îndrăzneau să privească măcelul ce aproape stătea să înceapa şi îşi numărau punctele de pe aripile roşii, iar ordinul Dipterelor parcă îşi trimiseseră reprezentanţi să asiste la război.

O linişte adâncă se lăsase lângă gard. Doar mârâitul şi lătratul câinelui se mai auzeau, dar zgomotul părea asurzitor, comaparabil doar cu “Allahu akbar”-ul oştilor lui Soliman Magnificul. Încercam să privesc în ochi bestia sperând că se va intimida, aşa cum auzisem că s-ar întâmpla, dar înfruntarea privirilor noastre făcea ca “Încleştarea titanilor” să pară o bătaie în curtea şcolii când cei mai slabi dintre elevi îşi dau o palmă peste ceafa şi spun că s-au bătut.

În cele din urmă, am cedat amândoi şi am părăsit perimetrul, parcă promiţându-ne că nu va fi ultima noastră întâlnire.

I-am istorisit mamei războiul la care luasem parte, iar ea, ca o mamă care vrea ca băiatul ei să-şi înfrângă temerile m-a luat de mână şi am mers împreuna la mătuşa mea. Am intrat în curte. Bestia stătea în cuşca ei cu o privire nonşalantă. După ce a ascultat păţania nepotului, mătuşii mele nu îi venea să creadă:

- Care câine? Ăla din cuşcă?

I-am răspuns afirmativ.

- Ăla e orb de vreo 3 ani.

PS: Privind acum înapoi, la mai mult de 25 de ani de la întâmplare, tot ce pot spune este că i-am supravieţuit "bestiei cu chip de câine".

Pentru concursul Brainstorming Party O întâmplare haioasă din viaţa mea