[briga] Je dis aime

Day 1,566, 00:36 Published in Republic of Moldova Romania by Osama Bri Gadier
... pentru concursul lui Roman Daco...

Când m-am născut, spun voci timide,
Si-nfricoşate încă de acel moment,
A fost o noapte înmuiată-n ploi acide
Si nici măcar un uragan n-a fost absent...
Evident!

Gurile rele spun, parşive, reci,
Că nici măcar o ursitoare nu a vrut,
Să se avânte-n noapte pe poteci,
Si nici să lupte cu stihia, n-au putut.
La început...

Dar au venit cumva-nspre dimineaţă,
Trei babe "second hand". Nu cele originale.
Nişte rezerve amărâte şi cu-n ogor pe faţă,
Ce miroseau deja a mort, colivă şi fecale.
Oribile vestale...

- Ce dulce prunc şi ce ursită´amară -
Rosti cu milă prima dintre ursitoare.
Nu-i văd plutind deasupra nici o muză,
Si nici un amărât de înger nu îi dă târcoale.
Ce oroare...


- Intr-adevăr!- strigă , a doua babă -
- Se-ntâmplă rar, dar tot e deprimant.
Si nu te poţi obişnui c-o aşa treabă,
Când prinzi un caz atât de dezolant.
De geniu ratat.


- Nu-i timp de stat! E´aproape dimineată.
Scuipă-ntre dinţi a treia ursitoare.
- Stim procedura standard şi nu-i loc de "piaţă".
Ii dăm un inger negru, un duende din dotare.
Si... salutare!


- De va fi pictor, ca să aprindă câmpul,
Işi va tăia urechea şi va picta cu sânge,
In prag de nebunie, se va lupta cu timpul,
Si... va muri de tânăr dar... nimeni nu va plânge.
Doar negrul înger.

- De va-ndrăzni cumva, să vrea... ori... să viseze,
Măcar s-atingă-n treacăt, acel duende magic,
Cu pasiuni în flacari... flamenco să danseze,
Va arde ca Icar în visu-i prometeic.
Sublim dar... tragic.



- Dar nu-i vom da nici una din aste vechi ursite.
Nu,nu!... E scris în stele. Aşa că... nu putem.
Deci... îi ursim iubire dar... fără de iubite,
Să urle ca şi lupul, în noapte... a blestem.
Je t'aime... !!!

- Si să iubească des, împins la disperare
De îngeru-i satanic, stăpânul lui suprem
Si-apoi sa moară tanăr, ucis de nepăsare
La căpătâi să-i scrie doar titlul de poem.
Atât:... "Je dis aime..."




¤"Every art and every country is capable of duende, angel and Muse: and just as Germany owns to the Muse, with a few exceptions, and Italy the perennial angel, Spain is, at all times, stirred by the duende, country of ancient music and dance, where the duende squeezes out those lemons of dawn, a country of death, a country open to death."
Federico García Lorca
Madrid, 1933.