Ţara elitelor care au fost

Day 1,053, 09:04 • Published in Republic of Moldova Republic of Moldova • by Danaos

eMoldova e o ţară a elitelor. Nu de ieri sau de alaltăieri, ci dintotdeauna. Când am pus eu prima dată piciorul aici (să tot fie un an de atunci), erau deja prezente. Descălecaseră cu toţii, de la cei mici la cei mari, popor de rând şi elite. Boieri şi răzeşi, oameni ai locului şi venetici. Unii cu bagaje, alţii doar cu numele...

Aici s-au strâns mereu cei mai buni. Aşa au fost Smif, primul Field Marshal din istorie (şi mare economist, că altfel nu era posibil), OchiReci, primul preşedinte al ţării (şi mare mogul, că altfel nu îl credea nimeni), Maniu, primul republican al locului (şi primul consul), Lady Indra, prima femeie preşedinte (şi prima regină), Roland Luca, primul pustnic emoldovean (şi primul clonar, după unele zvonuri), konnarcis3, primul filozof local (şi primul manelist, mai nou), Omae, primul mare maestru zen (cunoscut mai ales pentru sictirul şi reîncarnările sale), Simon Santo, primul preşedinte ridicat de (şi din) armată (cu consecinţe deloc faste), dar şi Prizhilevskiy_Eugene, primul lider al minorităţii ruse (cu care se putea şi se purta un dialog), Sergiu Sky, primul moldovean trecut în tabăra rusească (susţinătorul unei eMoldove independente), sau Michaell Fornok, primul rus care a ameninţat cu moartea (şi care nu mai există decât cu "umbra").

Multe dintre aceste elite nu mai sunt. Unii s-au pierdut de tot pe drumul sinuos al unirilor şi renaşterilor succesive, alţii au ales să plece. Însă cei care au rămas, mulţi, puţini, continuă să creeze un fel de "altceva", să ţină piept intemperiilor, să facă uz de raţiune, să smulgă uneori aplauze sau să sufere mai tot timpul oprobriul mulţimilor.

Şi totuşi, cine sunt elitele? Sau poate mai bine spus cine mai sunt elitele? Sunt ele o minoritate, aşa cum încearcă unii să avanseze ideea? Şi de aceea ar fi oare necesar să fie reprezentate şi ele de Ministerul Minorităţilor? Sau, dincontră, sunt un grup de la vârf care ţine în mâini puterea şi frâiele acestei ţări? Nu ştiu. Întreb şi eu.

În ce mă priveşte, am stabilit mai demult (şi cu argumente) că nu sunt parte a nici unui grup elitist. Nu am fost şi nu ţin să fiu. Iar dacă unii mă consideră aşa, o fac strict pe riscul şi pe răspunderea lor. Mie mi-e bine aşa cum sunt: nici cald, nici rece, nici cu haz, nici fără, nici într-o tabără, nici în alta. Adică, un fel de Statu-Palmă-Barbă-Cot, nici călare, şi nici pe jos...