Ţara contrariilor care ne apropie

Day 1,049, 11:01 • Published in Republic of Moldova Republic of Moldova • by Danaos

eMoldova e o ţară a contrariilor. A lucrurilor care merg bine şi a celor care ar putea să meargă. A ideilor care abundă în neştire şi a lipsei totale de creativitate. A ambiţiilor fără seamăn şi a resemnării în ceea ce suntem. A oamenilor care au ceva de spus şi a celor pentru care limba în care se exprimă e doar o unealtă pentru a-şi revărsa veninul.

Într-un fel, lumea pare că s-a săturat să vadă aici acelaşi şi acelaşi lucru (lupta dintre cele două tabere), să vorbească despre una şi aceeaşi temă (clonele), şi să scrie despre unul şi acelaşi subiect (numiţi-l voi că nu vreau să mă repet). Pare să nu-i mai producă nici un fior faptul că Luca e plin de clone sau că Michael Fornok e mai mult sau mai puţin rus şi ameninţă cu moartea. Şi nici chiar războiul din Basarabia de Sud n-a reuşit să-i facă mai entuziaşti.

Şi totuşi, în lipsă de altceva, orice nouă ieşire în presă a uneia sau alteia dintre tabere crează delir. Se spun lucruri grele (mereu aceleaşi), se atacă din toate părţile (cu acelaşi efect nul), se loveşte pe la spate (cu dovezi sau fără), se aruncă cu noroi (în cantităţi industriale), se risipesc energii (mai mult sau mai puţin negative), şi se crează haos (în detrimentul tuturor).

Ideea lui Omae de a aduna ceea ce încă poate fi considerată o elită, şi a o propune drept echipă de guvernare viitoare, pare să aibă o destul de largă acceptare din partea populaţiei active. Iar cei ce caută nod în papură sunt mai mult dintre adversari (cum e şi normal), şi mai puţin dintre cei care ştiu cu adevărat ce înseamnă acest lucru.

În contrapartidă, Michael Fornok nu propune nimic pentru că nu are ce. Obişnuit să fie singur candidat şi singur conducator (de regulă de partid), se pare că nu are habar ce înseamnă lucrul în comun. Echipa lui e ca şi inexistentă (mai ales că principalul său susţinător SergiuSky şi-a anunţat neimplicarea), iar prietenii lui sunt din alte ţări. Drept care a găsit cu cale să-şi expună principiile de campanie ţintind veninos în contracandidaţi.

Nu sunt deci contrariat de ceea ce se întâmplă, şi nu mă plâng. Nu fac decât să observ. Şi cu cât observ mai mult, cu atât mă lasă tot mai rece. Aceeaşi răceală pe care aţi început să o simţiţi tot mai mulţi dintre voi. Sau cel puţin aşa reiese din observaţiile mele. Ca într-un cerc. Vicios? Sau pătrat? Maestre, ai cuvântul...