Join the new world

Acum 31 de zile si 8 ore, Presedintele Anarhist Omae (intrupat in cea de a treia sa existenta efemera, binecuvantat fie-i memoria si vorba sa fara odihna!), mi-a vorbit.
Tin minte de parca ar fi fost ieri.
Eram in squat. Baietii plecasera si ramasesem doar noi: eu, care ma scobeam in nas si urmaream enervat o musca rebela pe care o banuiam de spionaj in favoarea ungurilor ; Omae care, stand tacticos cu picioarele pe birou, tot numara niste cartonase de culoare rosie.
La un moment dat, tocmai cand musca se oprise drept pe steagul anarhist si eu ma pregateam sa scot bocancul ca sa-l arunc inspre ea (incercare fara succes, de altfel, avand in vedere ca dupa atatea saptamani de lupta, bocancul se lipise de sosete iar sosetele erau una cu piciorul), Presedintele Omae (slavita fie-i memoria!) se rasti la mine:
-Piciule! Tu de-al cui esti?
-De-a lu' matale, Dom' Presedinte... am ingaimat speriat, neobisnuit cu atata atentie din partea sefului.
-Bine, ma, lasa asta... a suspinat Omae, invaluindu-ma cu privirea lui calda (simt oare in glasul sau o urma de duiosie?!) Uite despre ce e vorba, a continuat el (nemuritoare fie-i amintirea!). Am o treaba pentru tine. Tre' sa pleci in Indonezia sa lucrezi in constructii.
-Dom' Presedinte, am suspinat, dar eu am terminat Dreptul nu Constructiile!
-Si ce? Cand s-or infiinta Tribunale in eRepublik o sa ai si tu o paine de mancat! Pana atunci nu e nicio rusine sa faci munca de jos. O singura rugaminte am la tine: ai grija sa te intorci intreg acasa. Sa nu vii fara vreun picior, sau cu vreun ochi scos, ca eu am nevoie de tine intreg: tu vei fi urmatorul Presedinte al Anarhistilor, dupa mine. Uite, vezi cartonasele astea rosii: se cheama forfeit points. Sunt o inventie diabolica a Adminilor. Cu cat ai mai multe, cu atat esti mai aproape de neant. Eu maine il voi primi pe ultimul si ma voi duce intr-o lume mai buna. Voi invia peste 3 zile insa sub un alt nume si voi continua sa conduc Partidul pana te intorci tu. Tine asta, mai adauga el, strecurandu-mi in pumn o hartie impaturita. Sa o citesti dupa ce eu nu voi mai fi...
Am izbucnit in plans, nemaiputandu-ma stapani.
Omae (slavita fie-i memoria!) si-a scos o batista si mi-a sters lacrimile, apoi si-a sters el nasul, apoi din nou mie lacrimile, din nou nasul, iar lacrimile, inca o data nasul, pana a constat ca eu plangeam cu muci iar lui ii curgeau lacrimi din nas, moment in care s-a oprit.
-Hai, valea! a mai mormait el, intorcandu-se cu spatele.
Asa am plecat eu in Indonesia.
Nu are rost sa va povestesc ce am facut pe acolo, ca nu asta e important. Ce va pot spune e ca am respectat cu sfintenie sfatul lui Omae (binecuvanteaza-ne pe noi, pacatosii!) si nu m-am spetit muncind. M-am angajat la o firma unde banuiesc ca patronul e chior. Suntem 6 romani si nici unul nu vine l amunca mai devreme de 1 dupa-amiaza. Pana la 2 jucam table, dupa aia mergem la masa, pe la 4 punem de o cafeluta si un poker pana spre 7-7:30 apoi iesim la o bere. Si tot asa, zi de zi, si uite ca a trecut o luna si am pus deoparte vreo 40 de golzi.

Numai ca ieri noapte am avut un vis ciudat.
Se facea ca Omae inviase dar nu stiu cum, l-au omorat astia din nou. Si el (binecuvantata fie-i amintirea!) inainte de a-si da sufletul, striga: “NewCX7, nu uita biletul! Citeste biletul!”.
M-am trezit loarca de transpiratie si am cautat biletul de la Omae.
L-am desfacut si, in lumina diminetii, am citit cu sufletul la gura:
”Te-am trimis in Indonesia ca sa te intorci barbat! Acum cred ca te-ai maturizat.
E timpul sa vii in p*** mea acasa!
Hai sictir!
Cu drag, Omae”.
Am inceput sa plang si am strans biletul in pumn.
Afara, soarele indonesian incepea sa dogoreasca.

***

Nu stiu daca intr-adevar m-am maturizat. Si nici daca ma intorc barbat, asa cum si-a dorit Omae (slavita fie-i faptura divina!).
Insa stiu ca m-am intors acasa TANK.


NewCX7