O poveste
visator
Ofiterul nu veni. Domnitorul deschise usa si-l vazu adormit intr-un jilt. Pe genunchi avea o hartie scrisa. Voda o lua si citi:
Scumpul meu copil,
Am primit suta de lei pe care mi-ai trimis-o si mi-a prins tare bine.
Ajutorul tau a sosit la timp. Acum am lemne,mi-am cumparat medicamente si m-am insanatosit.
Sunt mandra si fericita ca fiul meu nu m-a dat uitarii.
Te imbratisez cu dor!
Mama ta, Elena
Cuza-Voda ispravi de citit scrisoarea si ramase dus pe ganduri…
Intra in cabinetul sau, lua o suta de napoleoni de aur, ii facu fisic si ii strecura incet in buzunarul ofiterului inca adormit. Apoi se duse iar in birou si suna tare clopotelul.
Ofiterul sari speriat.
-Ce este? Ce se intampla? Intreaba Cuza.
-Maria ta,nu stiu cine mi-a varat acesti bani in buzunar!
-Sunt ai tai, dragul meu! Tu nu ti-ai uitat mama. Un fiu care-si iubeste astfel mama,tot asa isi iubeste si patria si, la nevoie, va sti s-o apere chiar cu pretul vietii sale."
Textul este preluat.
Nu știu cine l-a scris.
enjoy the eRepublik
Comments
o7
o/
O7
o/
Povestirea asta era in manualele de romana in perioada comunista.
Nici eu nu mai tin minte autorul
Da. Mi-a placut tare. Si acum vad imaginea..
🙂