Join the new world

Topul editiilor (au mai ramas 5 zile)

pe prima pozitie acelasi simon santo cu 52 de voturi www.erepublik.com/en/article/numarul-6-simon-santo-ziua-654-a-noii-lumi-924119/1/20

Onoua creatie de la Constantin Prezan:


Infinitul

Aş vrea uneori să explic infinitul,
Dar nu-l pot cuprinde, căci este prea mic,
E-atât de aproape de-i văd şi sfârşitul,
Da-i foarte departe, că-i tot şi nimic.

E haosul ce este o ordine totală,
E-abisul fără margini, ce nu e prea adânc,
E codrul plin de cedri cu vârstă seculară,
E-o albie, nesecată, o ploaie fără vânt.

E tainica uitare a vorbei de ocară,
E amintirea dulce a zilei cea de ieri,
E lupta cu destinul, cu silnica povară,
E alungarea vrajbei şi drum spre nicăieri.

E labirintul vieţii şi firul Ariadnei,
E doar un exerciţiu şi rezolvarea sa,
E lacul cel albastru şi e lucirea apei,
E un buchet de roze şi flori Nu –mă-uita.

E soarele ce zilnic pe bolta sa răsare,
E muntele, viteazul, învăluit de nori,
E singura corabie pe înspumata mare,
E anotimpul iernii şi ceaţa cea din zori.

E animalul singur şi fără de stăpân,
E glasul unei inimi ce bate-acum în mine,
E vorba cea transmisă din tată în bătrân,
E doar speranţa noastră, nădejdea de mai bine.

E-albina care vara din floare-n floare umblă,
E cântecul molatic al unui greieraş,
E lăcomia crasă a unui om din umbră,
E jalea şi amarul vreunui vechi ocnaş.

E gândul diabolic al geniului malefic,
E adevărul spus când doare cel mai tare,
E rodul meditaţiei şi traiului ascetic…
Ceva ce nu te-atinge, ceva ce nu te doare.