Vin, istorie și mit în podgoria eAradului

Day 4,407, 05:01 • Published in Romania Romania • by Husky

*******************************************************************************

Dacă pofta vine mâncând, uite că și inspirația vine citind.

Nu am mai scris de mult de tot (din preistoria jocului), aproape că am uitat că am ziarul meu, la care ultimul articol era despre banarea lui Omae (chiar așa, îl mai țineți minte pe infamul Omae, care ne fericea ochii cu cele mai scatologice expresii ?).

Astăzi, inspirat de maestrul Hunka, cu ale sale istorii ale eOradiei, vă prezint câteva fragmente despre podgoria eAradului.



Urme care atestă practicarea viticulturii pe meleagurile arădene datează din antichitate și sunt dovedite de numeroase descoperiri arheologice din zonă. În documente se amintește despre vița de vie la începutul secolului XI perioadă în care zona era controlată de voievodul Ahtum. Potrivit Legendei Sfântului Gerard, episcop al Cenadului după 1030, când voievodatul lui Ahtum a fost cucerit de maghiari, iar aici a apărut o episcopie catolică, vița de vie se cultiva atât în nordul, cât și in sudul Mureșului. Tot aici se afirmă că vinurile cele mai bune ajungeau la Cenad și erau ținute în pivnițe. În timpul verii vasele cu vin erau puse într-un vas mai mare plin cu gheață, pentru a se asigura calitatea vinului.



În secolul al XII-lea, ca urmare a politicii de catolicizare dusă de regalitatea maghiară, Biserica Catolică avea importante proprietăți în zonă. Cu ocazia năvălirii tătarilor din 1241 călugărul catolic Rogerius avea să
menționeze și el cultivarea viței de vie din Podgoria Aradului, unde tătarii „lăsaseră poporul să trăiască pentru un timp oarecare, ca prevedere, ca să strângă recolta și să culeagă viile, dar nu voiau ca ei să și consume cele adunate”.

În secolele XIV-XV asistăm la dezvoltarea viticulturii. Găsim via prezentă atât pe domeniile unor nobili, cât și pe terenul țăranilor, aceștia din urmă beneficiind de unele „înlesniri o oarecare perioadă de timp”. Potrivit documentelor, datorită valorii economice a viței de vie, terenul cultivat cu ea avea un „preț îndoit față de pământul de ogor”.

Înfrângerea și transformarea Ungariei în pașalâc turcesc a avut impact și asupra Podgoriei Aradului, unde o parte a localităților au fost încorporate în Sangeacul Lipovei, care a făcut parte din pașalâcul Timișoarei. Instaurarea stăpânirii turcești și conflictele care au urmat au făcut ca unele localități să devină tot mai depopulate. Este perioada în care viticultura își pierde din importanță, lucru datorat în mare parte religiei islamice, care nu accepta consumul de vin.



Trecerea sub stăpânire habsburgică a regiunii a determinat autoritățile să realizeze o serie de conscripții pentru a stabili un nou sistem de impozitare. Importante sunt pentru Podgoria Aradului conscripțiile din 1715 și 1720. Documentele conțin date interesante referitoare la numele contribuabililor, suprafețele și tipurile de pământ pe care le dețin. În cazul unor localității precum Șiria, Măderat și Mâsca sunt menționate suprafețele de vie. Se poate observa ca acestea sunt reduse și deținute de un număr mic de proprietari. Interesantă este conscripția din 1720 referitoare la Șiria, unde constatăm un număr mic de băștinași care dețineau vii, dar găsim numeroși militari sârbi. Prin aceste conscripții sunt introduse noi unități de măsură, iar în cazul viei se folosește „sapa”, echivalentă cu „4 ari, adică suprafața de vie ce putea fi săpată într-o zi de un om (aproximativ 94 stânjeni pătrați)”



Instaurarea stăpânirii habsburgice și trecerea localităților din Podgoria Aradului în posesia unor nobili, apropiați ai curții din Viena a contribuit la dezvoltarea viticulturii. Noii stăpâni au fost interesați de obținerea unor vinuri de calitate, care să poată fi comercializate în imperiu.

=== VA URMA ===