Pădurea și legile ei
visator
,, Pădurea nu trăieşte numai cu căldura soarelui, cu ploaia cerului, ci trăieşte, mai cu seamă azi, cu roua inimii româneşti, care poate face şi păstra pădurea în piatră seacă şi care atunci când lipseşte usucă şi cele mai frumoase păduri pe care ni le-a dăruit un Dumnezeu iubitor al pământului românesc.”
Prof. Marin Drăcea, 1938.
Codrul, așa cum ne place să-i zicem, este ocrotitorul nostru de când ne știm.
Dar evoluția sau involuția care există în ziua de azi a dus la exploatarea excesivă a pădurilor. Nu intru în polemică, nu merită.
Dar sunt convinsă că spiritul nostru de luptători nu a apus încă. O facem în stilul nostru.
Ce putem face noi ca oameni simpli?
Să respectăm legile nescrise ale naturii.
Să adunăm gunoaiele după ce mergem în drumeții sau grătare.
Grătarele să nu le facem în inima pădurii, pe lângă liziera pădurii ar fi cel mai indicat pe lângă ape.
În ape să nu aruncăm ulei folosit și alte mizerii ce afectează viața acvatică.
Să nu sculptăm arborii cu numele noastre și alte minuni.
Să nu rupem plante, excepție făcând plantele medicinale.
Să nu căutăm pericolul cu lumânarea, să lăsăm animalele sălbatice în pace.
Să nu dăm foc pădurii.
Să nu hrănim animalele sălbatice.
Să nu ascultăm la maxim muzică în pădure, nu noi locuim acolo și deranjăm.
Să nu ne aventurăm aiurea prin pădure și munți dacă nu cunoaștem foarte bine năravul lor.
Ar fi de preferat să mergem pe poteci cunoscute.
Să nu ne jucăm cu șerpii, indiferent că sunt neveninoși sau nu.
Să nu consumăm ciuperci dacă nu le cunoaștem
Este și ziua internațională a poeziei, pe lângă cea a pădurii.
Mihai Eminescu
Codrule, codruțule,
Ce mai faci, drăguțule,
Că de când nu ne-am văzut
Multă vreme au trecut
Și de când m-am depărtat,
Multă lume am îmblat.
Ia, eu fac ce fac demult,
Iarna viscolu-l ascult,
Crengile-mi rupându-le,
Apele-astupându-le,
Troienind cărările
Și gonind cântările;
Și mai fac ce fac demult,
Vara doina mi-o ascult
Pe cărarea spre izvor
Ce le-am dat-o tuturor,
Împlându-și cofeile,
Mi-o cântă femeile.
Codrule cu râuri line,
Vreme trece, vreme vine,
Tu din tânăr precum ești
Tot mereu întinerești.
Ce mi-i vremea, când de veacuri
Stele-mi scânteie pe lacuri,
Că de-i vremea rea sau bună,
Vântu-mi bate, frunza-mi sună;
Și de-i vremea bună, rea,
Mie-mi curge Dunărea,
Numai omu-i schimbător,
Pe pământ rătăcitor,
Iar noi locului ne ținem,
Cum am fost așa rămânem:
Marea și cu râurile,
Lumea cu pustiurile,
Luna și cu soarele,
Codrul cu izvoarele.
(Convorbiri Literare, XIII, 7, 1 octombrie 1879)
Enjoy the eRepublik
Comments
Sa ne bucuram cat mai avem ce vizita, si sa nu contribuim la distrugerea "Plamanului Verde"!
Vremuri de vis alea din 1938 dpv silvic, desi inspectorul general Z. Prezmetchi al Direcţiunii a V-a Silvică Bucureşti tragea inca de atunci semnale serioase pentru Ocoalele Silvice din Judetul meu ... si inca nu venise razboiul, germanii si apoi rusii la pradat.
Judetul meu nu are o pondere silvica de exceptie, insa padurile din Ocolul Mitreni, in special Ciornleasa erau preferate de vanatorii comunisti
Si totusi, cf Buletinului Statistic al Direcţiei Comerciale a Pădurilor (CAPS), Bucureşti, 1939, filele 8-9; Ocolul Mitreni deţinea in 1938 administra o supafaţă totală de 8231 ha, compusă din 6571 de pădure propriu-zisă şi 1666 ha poieni,SI NU INREGISTRA GOLURI DE PADURE! Repartizarea pe clase/varste de pădure: Clasa I (vârsta 1-20 ani), 2755 ha; Clasa II (vârsta 21-40 ani), 2723 ha, Clasa III (vârsta 41-60 ani), 867 ha; Clasa IV (61-80 ani), 226 ha.
Pe specii - Stejar, 2544 ha; Diverse, 622 ha; Salcâm, 623 ha şi Specii moi, 2782 ha
Si aveau un off - ca nu au decat 195 de ha padure in *regim de codru* (adica in stare sa se regenereze fara interventie silvica!!!)
azi ne-au mai lasat ceva austriecii? 😁))