Pădurea și legile ei

Day 3,774, 01:32 • Published in Republic of Moldova Republic of Moldova • by visator

,, Pădurea nu trăieşte numai cu căldura soarelui, cu ploaia cerului, ci trăieşte, mai cu seamă azi, cu roua inimii româneşti, care poate face şi păstra pădurea în piatră seacă şi care atunci când lipseşte usucă şi cele mai frumoase păduri pe care ni le-a dăruit un Dumnezeu iubitor al pământului românesc.”
Prof. Marin Drăcea, 1938.

Codrul, așa cum ne place să-i zicem, este ocrotitorul nostru de când ne știm.
Dar evoluția sau involuția care există în ziua de azi a dus la exploatarea excesivă a pădurilor. Nu intru în polemică, nu merită.
Dar sunt convinsă că spiritul nostru de luptători nu a apus încă. O facem în stilul nostru.
Ce putem face noi ca oameni simpli?
Să respectăm legile nescrise ale naturii.
Să adunăm gunoaiele după ce mergem în drumeții sau grătare.
Grătarele să nu le facem în inima pădurii, pe lângă liziera pădurii ar fi cel mai indicat pe lângă ape.
În ape să nu aruncăm ulei folosit și alte mizerii ce afectează viața acvatică.
Să nu sculptăm arborii cu numele noastre și alte minuni.
Să nu rupem plante, excepție făcând plantele medicinale.
Să nu căutăm pericolul cu lumânarea, să lăsăm animalele sălbatice în pace.
Să nu dăm foc pădurii.
Să nu hrănim animalele sălbatice.
Să nu ascultăm la maxim muzică în pădure, nu noi locuim acolo și deranjăm.
Să nu ne aventurăm aiurea prin pădure și munți dacă nu cunoaștem foarte bine năravul lor.
Ar fi de preferat să mergem pe poteci cunoscute.
Să nu ne jucăm cu șerpii, indiferent că sunt neveninoși sau nu.
Să nu consumăm ciuperci dacă nu le cunoaștem



Este și ziua internațională a poeziei, pe lângă cea a pădurii.

Revedere

Mihai Eminescu


Codrule, codruțule,
Ce mai faci, drăguțule,
Că de când nu ne-am văzut
Multă vreme au trecut
Și de când m-am depărtat,
Multă lume am îmblat.

Ia, eu fac ce fac demult,
Iarna viscolu-l ascult,
Crengile-mi rupându-le,
Apele-astupându-le,
Troienind cărările
Și gonind cântările;
Și mai fac ce fac demult,
Vara doina mi-o ascult
Pe cărarea spre izvor
Ce le-am dat-o tuturor,
Împlându-și cofeile,
Mi-o cântă femeile.

Codrule cu râuri line,
Vreme trece, vreme vine,
Tu din tânăr precum ești
Tot mereu întinerești.

Ce mi-i vremea, când de veacuri
Stele-mi scânteie pe lacuri,
Că de-i vremea rea sau bună,
Vântu-mi bate, frunza-mi sună;
Și de-i vremea bună, rea,
Mie-mi curge Dunărea,
Numai omu-i schimbător,
Pe pământ rătăcitor,
Iar noi locului ne ținem,
Cum am fost așa rămânem:
Marea și cu râurile,
Lumea cu pustiurile,
Luna și cu soarele,
Codrul cu izvoarele.


(Convorbiri Literare, XIII, 7, 1 octombrie 1879)


Enjoy the eRepublik