Biletul de DICTATOR
Silent Traveler
Inteleg faptul ca nu-nteleg nimic!
Parafrazandu-l pe Descartes cu-al lui "eu stiu ca nu stiu nimic" de pe patul de moarte, ajung la starea de leguma gata de ghiveci... totul e un mix de acuze si racnete, asezonat cu humorul obisnuit...
Acuma, ajuta-ma sa inteleg: Ce e cu dictatura asta?
M-am trezit deunazi cu o notificare - Apara dictatorul... sa-nnebunesc, si mai multe nu! am repornit calculatorul - nu de alta, dar sa nu cumva sa fi dat pe stirile BBq sau asa - am restartat din nou, si tot nu mi-era clar... Ce dictatura dom'ne? Ce dictator?
Asa ca, Ajuta-ma sa inteleg: Ce Dictator?
By the way, ma roade-o amintire, de prin scoala generala: oare e amintire sau aievea?
"Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,
Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?
Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă
Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,
Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,
Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?
Prea v-aţi atătat arama sfâşiind această ţară,
Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,
Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi - nişte mişei!
Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire;
Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.
Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!"
(M. Eminescu - Scrisoarea a III-a)
Now - you know... vote, subscribe, endorse, etc...
🙂
Comments
Foarte potrivite strofe ai gasit.
Nu-ti bate capul cu povestea dictatorului, ea s-a nascut din viziunea pe termen scurt sau extrem de scurt pe care o au actualii "lideri" ai natiunii eRomane. N-are nici un rost sa vorbim despre cum ei n-au nici o viziune pe termen mediu si lung si despre ce fel de gandire a dat nastere unei asemenea strategii.
De fapt conceptul de viziune include automat doar lucruri pe termen lung, asa ca vorbim de lideri fara viziune. Iar lideri fara viziune nu exista, asa ca nici lideri nu avem, avem doar niste manageri. Sau șefi, daca iti place mai mult termenul.
Daca te uiti pe harta, trece de exemplu Paraguay peste teritoriile noastre. Se indreapta catre sud-est cu un scop oarecare care peste vreo saptamana nu o sa mai aibe nici un fel de relevanta. Daca privesti tabloul mai in ansamblu, vei descoperi ca natiunile se plimba de sus in jos si de la stanga la drepta pe harta fara nici o directie clara, fara nici un rezultat clar decat ca sa mai treaca o zi.
Iar argumentele lor preferate pentru ceea ce fac se duc intotdeauna catre mecanica jocului care nu ne lasa sa facem altfel.
Avem practic o strategie care seamana cu plimbatul ouălelor într-o căldare. Nu ai ce sa intelegi din asta.
Multumesc de clarificari
Acum, dupa ce-am citit la "rece" articolul - ma minunez ca am reusit sa ma TREZESC... si am un gust amar... (asa, de la bere...)
[removed]
[removed]
[removed]
Dapoi nai cishifashi..
dindghe nui nici doamnili nu shere...
Asheca, dara ca, oioiii..
[removed]
[removed]
Ii lipsa la o cloanca o megdalie si zishe haida sa
ma aliez cu toate cloancele mele si sa le umplu
frijideru de carne de cucu.. noa amu pa rand tatz
or fi si or dreje.. si noi ramanem tot ca platosti..
Nu se stie inca
🙂
[removed]
[removed]
Unban me!
You never know what tomorrow may bring.
It may bring an insight,
an experience,
a person
or an opportunity
that moves you closer to your dreams.
Acceleratul
de George Topârceanu
Peste fagi cu vârfuri sure
A căzut amurgul rece.
Înserarea mută trece
Furişată prin pădure.
Spre apus abia s-arată
Printre crengi, întunecată,
O văpaie de rubin…
Din frunzişurile grele
De-nnoptare, tot mai vin
Glasuri mici de păsărele…
Reci şi palide-n senin
Se ivesc deasupra stele.
Şi deodată, dintre dealuri
Se desprinde larg un zvon
Depărtat şi monoton,
Ca un murmur lung de ape
Revărsate peste maluri…
Creşte-n luncă, mai aproape,
Umple văile vecine
De răsunet mare…
Vine!…
Fulger negru… trăsnet lung
Dus pe aripi de furtună,
Zguduind pământul tună,
Zările de-abia-i ajung…
Parcă zboară,
Parcă-noată.
Scuipă foc, înghite drum,
Şi-ntr-un valvârtej de fum
Taie-n lung pădurea toată…
A trecut…
Dinspre câmpie,
Vuiet greu de fierărie
Se destramă în tăcere…
Scade-n depărtare…
Piere…
Iar în urmă-i, din tufişuri,
De prin tainice-ascunzişuri,
Se ivesc pe jumătate
Păsărele ciufulite,
Alarmate
Şi-ngrozite:
Cine-i?… Ce-i?… Ce-a fost pe-aici?…
Ciripesc cu glasuri mici
Cinteze şi pitulici.
Doar un pui de piţigoi,
Într-un vârf de fag pitic,
Stă cu penele vulvoi
Şi făcând pe supăratul:
– Ce să fie? Nu-i nimic.
A trecut Acceleratul… zilele trecute.
Bine ca ai zis de Desteapta-te, Romane, era prea lung pentru un singur comentariu 😁)
Si eu asemenea, m-am culcat in Buc., Romania, si m-am trezit in Buc, Paraguay 🙁
Toata cafeaua de dimineata nu reuseste sa alunge ameteala...
Am fost teleportat in somn ?
Am calatorit in viitor ?
Ma bucur macar ca nu e Buc., Bangladesh 🙂
De ce? Din cate stiu eu, paraguay e ma naspa decat bangladesh... 🙂