Mi-e dor de tine, Romania noastra

Day 2,203, 05:15 • Published in Romania Romania • by Mihai ML
*Articol Participant la Concursul De ziua Nationala a Romaniei, organiza de "Partidul Democrat"



Fie ca generațiile de azi și de mâine să conștientizeze sacrificiile pe care le-au făcut înaintașii noștri pentru ca această țară să existe. În istoria României, au fost oameni care au iubit acest pământ și au plătit această iubire cu viața. La 1 Decembrie 1918, visul cel mai frumos al românilor a devenit realitate.
- - La mulți ani, România! - -

Fond Muzical



A fost odată o țară frumoasă: cu ape curgătoare, cu munți înalți și câmpii bogate. A fost odată o țară cu oameni frumoși, ospitalieri și buni la suflet. A fost odată o țară pe care o iubeam pentru că oamenii erau uniți și veseli. A fost odată România.

Apoi lumea a devenit tristă. Atât de tristă încât frumusețile țării aproape că nu au mai contat. Posacă și fără speranța, lumea a uitat încet, încet, să zâmbească. Odată cu zâmbetul, s-a stins în suflet bucuria vieții. Românul a înlocuit visul unei trai frumos, cu grija zilei de mâine. Și grija și-a creat-o singur, aruncându-se în nepăsare și ignoranță față de semenii ce îi înconjoară. Și dacă s-a născut egoismul, a murit unitatea. Individualismul a creat prostia, dar și disperarea, mizeria, dar și grandomania.
Nu, nu este un vis urât, este doar realitatea în care românii trăiesc astăzi. Mă doare România mea că nu mai e de mult o țara liberă și demnă. Mă doare țara mea ce mă împinge de la spate să fug cât mai departe. Să plec din locul ce-l iubesc de frică să nu mă înec într-o realitate tulbure. Și vreau să fug să mă consolez cu dorul. Cu dorul de meleaguri pitorești. Și asta-i parcă tot ce mi-a rămas. Așa gândim cu toții. Așa ne-a prins și ne-a târât fără jenă, născând în noi dorul de ducă. Și fuga sigur nu e o soluție. Dar oare ce ne-a mai rămas să facem? M-aș ridica de jos ca să mă lupt, dar singur eu, cu cine să mă-nfrunt?
A fost odată o țară frumoasă. Cu munți și văi,câmpii, cu mare și cu lacuri. Și oamenii destepți, ingenioși și tandri. Țara aceea incă mai există. Dar nimeni nu și-o mai dorește.

Mi-e dor, mă doare România mea, căci n-a ajuns ce ar fi trebuit să fie și nu va fi nicicând măcar un dram din ce-a fost altădată.