Join the new world

Atat imi mai ramasese de facut in eRomania, ca in rest le-am incercat pe toate.
Si cum ipocrit sunt, m-am gandit ca primul pas spre anarhie l-am facut, numai ca acum imi lipsea si recunoasterea oficiala, care vine impreuna cu suturile in stomac, de bun venit, ale camarazilor din squat.
Deci...
Ca sa nu mai ramaie repetent si anul acesta, Mama, Mamita si Mam'-Mare l-au dus pe dl.Goe la Bucuresti de 10 mai.
Ma scuzati.
Asta era din alta parte. N-are ce cauta aici.
Reluam.
Ca sa nu ma mai iau in clont cu liberalii mei si pentru ca natura mea interioara este aceea de opozant (drept pentru care am fost foarte neplacut surprins si vizibil deranjat de castigarea alegerilor de catre liberali, imprejurare care m-a propulsat din confortabila postura de critic opozant in aceea mai dificila de critic la putere), am constatat ca detin inepuizabile resurse de ipocrizie drept pentru care da, am facut-o.
De fapt „le-am facut” pentru ca schimbarea s-a facut in doi pasi: 1. “resign from this party” (PL); 2. “join this party” (Anarhistii Ipocriti).
Imediat dupa finalizarea celui de al doilea click prin revenirea mouselui la pozitia de repaus, o binemeritata liniste si impacare s-a lasat deasupra mea.
Am devenit anarhist.
Caile Domnului sunt nebanuite, iar cele ale anarhismului sunt pavate cu rele intentii.
Din noul meu loc (la peluza, cu gloata) pot arunca mai bine cu oua stricate spre Tribuna 0, ba mai mult, pot sa ma cert chiar cu vecinul de scaun, fiindca, nu-i asa, si asta e anarhist si doi anarhisti cand se intalnesc se iau frateste la cearta, nu joaca poker pe bete de chibrituri.
Aceste fiind spuse, doresc sa inchie prin a-mi ura, mie insumi, un calduros succes, iar voua un stramosesc “Ba pe-a ma-tii!”, insotit de un prietenesc cap in gura.