azi, nu mă grăbesc,...
belzebut cel crunt
de ani zile urc
împiedicându-mă de cate-o scară
și mă ridic tinându-mă de balustrade
ale timpului acolade.
..................................................
în fata mea, doi bătrânei,
încet, urcau și ei.
ea, vizibil marcată de efort,
el, aplecat de spate ca un resort.
“fă-i loc, Domnului să treacă!”
spune ea cu un aer obosit.
el, se sprijină de zid.
“azi,... nu mă grabesc,...
azi, doar viața s-a grăbit”
le răspund zâmbid.
......................................................
la etaj,
în camera din dreapta,
o Doamnă frumos îmbrăcată,
într-un pardesiu de brad, cusut în cuie,
așteptă povestea vieții să ne spuie.
Comments
votat, doar ca lu Doamna mai degraba ii spunem noi povestea vietii cand ne da pardesiul 🙂
doamna e moarta, nu ne mai poate auzi
e moarta, sau e Moartea? 🙂
amundoua
🙋
Tristețe de România...
de data asta este de italia, am scris versurile astea acum ma bine de un an pe cand eram inca in italia. ele au fost pricinuite de moartea femeii aflata in grija sotie.
Interesant! o7
nu m-am prins e ghicitoare oare ???
nu as spune,...
Dear friends, we can do it! Let's help Israel win this war with all our might Bbbksh
https://www.erepublik.com/en/military/battlefield-new/93504
o7
o7