Join the new world

Parlamentul a votat o lege care stabileşte ziua de 1 APRILIE drept Ziua Natională în memoria românilor-victime ale masacrelor de la Fântâna Alba si alte zone, ale deportarilor si ale Foametei organizate de regimul totalitar sovietic în nordul Bucovinei, Ţinutul Herţei şi întreaga Basarabie.

text preluat de pe www.timpul.md pentru ca nu pot povesti ceea ce au povestit atatia altii deja.

pentru imagini video, marturii ale unor oameni care au trait acele vremuri puteti cauta pe www.google.md "masacrul de la fantana alba 1941"

"Masacrul de la Fântâna Albă a avut loc în Duminica Paştelui a anului 1941, când aproximativ trei mii de români, locuitori ai satelor de pe Valea Siretului, au încercat să se refugieze din Uniunea Sovietică în România. NKVD-ul a lansat zvonuri potrivit cărora sovieticii ar fi permis trecerea graniţei impusă de Tratatul Ribbentrop-Molotov, în România. Drept urmare, în ziua de 1 aprilie, un grup mare de români bucovineni din mai multe sate de pe valea Siretului, purtând în faţă un steag alb şi însemne religioase - icoane, prapuri şi cruci din cetină -, au format o coloană paşnică de peste 3000 de persoane şi s-au îndreptat spre noua graniţă sovieto-română. În poiana Varniţa, la circa trei kilometri de graniţa română, grănicerii sovietici i-au somat să se oprească. După ce coloana a ignorat somaţia, sovieticii au tras în plin cu mitraliere, secerându-i. Supravieţuitorii au fost urmăriţi de cavalerişti şi spintecaţi cu sabia. Masacrul nu s-a încheiat aici. Răniţii au fost legaţi de cai şi târâţi până la un loc unde erau săpate dinainte cinci gropi comune, iar unii dintre ei au fost îngropaţi de vii. Bătrâni, femei, copii - toţi au fost aruncaţi în gropile comune. Timp de două zile, spuneau localnicii, s-ar fi auzit gemete din acele gropi. Alţii au fost arestaţi de NKVD şi, după ce au îndurat torturi îngrozitoare, au fost şi ei aruncaţi de vii într-o groapă comună din cimitirul evreiesc al oraşului. Peste acea groapă s-a turnat şi s-a stins var.
Subiectul masacrului de la Fântâna Albă a fost considerat tabu până în anii ’90. Autorităţile sovietice şi ulterior cele ucrainene interziceau orice referire la el sau comemorare a lui. Abia după 2000, autorităţile ucrainene au permis oficierea unui parastas pentru odihna românilor care şi-au dorit doar să trăiască în Ţara-Mamă.

În 1940, România a fost forţată să cedeze Uniunii Sovietice un teritoriu cu peste trei milioane de locuitori, în urma ultimatumului primit în luna iunie a aceluiaşi an. Imediat ce administraţia şi armata română au fost evacuate, trupele din Armata Roşie şi NKVD au ocupat teritoriul. Multe familii au fost surprinse de această desfăşurare rapidă a evenimentelor cu membri de ambele părţi ale noii graniţe. În această situaţie, mulţi dintre ei au încercat să se reunească cu familiile trecând graniţa în mod legal sau, dacă nu era posibil, ilegal."