Join the new world

Arcimete amesteca absent absintul în cana de metal. Fumul plin de gudron plutea în jurul său, mici desene de vâsc în aerul deja suprasaturat de arome. În colţ, Confuzius era pedepsit. Dosul său gigantic odihnea pe un şezlong din coji de lemn de nuc. Trăgea din pipă foarte atent la conţinutul paharului.

Ţur-ţur! Lăsaţi pe Hristos să vă intre în casă, să vi se aşeze pe masă!

- Arcimete, dragă, înţeleg că te-ai lăsat pătruns de magia sărbătorilor, dar n-ai putea sa opreşti muzica aia infernală? făcu Preaburtosul agitând circular lichidul roşu-vişiniu.
- Preacuvioase, de ce nu te laşi matale în voia anotimpului? De altfel, nici n-am pus muzică. Probabil e de la vecini.

Ţur-ţur! Lăsaţi pe Hristos să vă intre în casă, să vi se aşeze pe masă!

- I-auzi, iar drăciile astea de colinde. Pff!
Preamătăhălosul apuca delicat cu două degete o batistă cât un cearceaf cu care îşi tamponă cu un gest aproape masculin bărbia dublă, roşie de vin.
- Ce citeşti acolo? Iar cărţi inginereşti? Ştii, fiecare dintre noi are sarcina de a visa măcar o dată în viaţă.
- Inginerii-s făcuţi să desluşească tainele lumii cu ochii deschişi, nu visând, zise savantul întorcând coperta pe care Confuzius putu citi "Ler. Tehnologie de fabricaţie. Aplicaţii uzuale", de Steffan Hruescher.

Ţur-ţur! Lăsaţi pe Hristos să vă intre în casă, să vi se aşeze pe masă!

- I-auzi Preasfinte ce zice aici:

"Leru-i Ler. Ca orice element din natură, nu se pierde, nu se câştigă, doar apare sporadic în zăpadă, evident în perioada iernii. În chimie se utilizează în construcţii repetitive ce servesc la destabilizarea unor alte elemente ce conţin electroliţi, regăsiţi îndeosebi în celulele nervoase umane. Deşi este un element rar, nimeni nu poate pune la îndoială existenţa sa, demonstrată în repetate rânduri de savanţi prin teorema "Leru-i ler" întărită de axioma "Şi iară ler". Până în prezent nu s-a putut demonstra falsitatea celor două."

Ţur-ţur! Lăsaţi pe Hristos să vă intre în casă, să vi se aşeze pe masă!

- Interesant. Ştii, Arcimete, eu m-aş duce totuşi la vecinul să-l rog să-şi dea sărbătoarea mai încet.
- Mergi la Ăl de Sus, Preasfinte şi explică-i vreo două-trei şi din partea mea.

Ţur-ţur! Lăsaţi pe Hristos să vă intre în casă, să vi se aşeze pe masă!

Preamăreţul îşi săltă cu greu valurile Dunării de pe şezlongul acum mai plin de dune decât Arrakis vara şi merse poticnit gâfâind către hol. Arcimete putea auzi târşâitul papucilor-purceluşi pe gresia tocită. Nu dură mult şi un scârţâit scurt urmat de o bufnitură măsurabilă atât pe scara Richter cât şi pe scara blocului sparseră liniştea monotonă. Savantul sări ca ars şi-şi scutură jarul ţigării de pe halatul alb de laborator, haina lui de duminică.
În hol, Preaburtosul zăcea lat pe spate ca o broască ţestoasă, mormăind ininteligibil despre Hristosi si mame.

- Eşti bine, Confuzius? Ce-a fost aia?
- Bine, prietene. Să mă bată Buddha la şah dacă ştiu ce-a fost.
- Stai aici până-ţi revii şi mergi in sufragerie să pui masa. Mă găseşti în bucătărie, Automatronul de Hrănire cred că a terminat friptura. Merităm o cină bună după atâtea colinde.

După ce-şi trase respiraţia, Preasfântul porni curajos spre sufragerie, coti brusc şi crăpă intempestiv uşa bucătăriei:

- ARCIMETEEE!!! Hristos ne-a intrat în casă şi acu doarme aşezat pe masă!!


Sărbători fericite, cetăţeni virtuali!

Despre ler în mai puţine cuvinte şi mai multe acorduri

Respect,

Gogu,
un om de zăpadă