Join the new world

____________________________________________________________________________________________________________________________

Cred ca a venit momentul sa va impartasesc ce m-a inspirat, ce m-a facut sa scriu pentru prima data. Cred ca toti am invatat o poezie la un moment dat. Sau, mai bine zis, am fost obligati sa o invatam. Fie ca era pentru o serbare de Craciun la gradinita sau pentru o nota la limba romana in scoala primara. Si eu am invatat, la randul meu o groaza de poezii. Alecsandri, Cosbuc, Eminescu, Arghezi sunt doar cativa dintre cei a caror opera eu eram obligat sa o stiu pe de rost mai de graba, decat sa o inteleg si sa o admir. Timpurile acelea au trecut si mi-am zis ca nu am sa mai invat nici o nenorocita de poezie pe de rost. Insa, ajuns in liceu, am citit una care m-a fermecat. Geniul si frumusetea ei mi-au ramas blocate pe retina si fara sa-mi dau seama am mai citit-o o data, si inca o data, si tot inconstient am aflat ca o stiu. O scriu acum pentru voi din pura memorie caci e singura dintre toate pe care o mai retin chiar si acum. Sunt sigur ca o stiti. Lectura placuta!
_____________________________________________________________________________________________________________________________
~Pentru Lu~
____________________________________________________________________________________________________________________________

Frumoaso,
ti-s ochii-asa de negri, incat seara
cand stau culcat cu capu-n poala ta
imi pare
ca ochii tai, adancii, sunt izvorul
din care tainic curge noaptea peste vai
si peste munti si peste sesuri
acoperind pamantul c-o mare de-ntuneric.
Asa-s de negri ochii tai,
lumina mea.


Maestrul Lucian Blaga, Izvorul Noptii.
__________________________________________________________________________________________________________________________

Va urma...