Dacnemuritor e depasit. Trebuie sa trecem la Pelasg nemuritor ?

Day 3,043, 13:21 • Published in Romania India • by Patanjali
Oṃ bhūr bhuvaḥ svaḥ

I must not fear. Fear is the mind-killer. Fear is the little-death that brings total obliteration. I will face my fear. I will permit it to pass over me and through me. And when it has gone past I will turn the inner eye to see its path. Where the fear has gone there will be nothing. Only I will remain. – Bene Gesserit litany against fear

Mi-am propus sa nu mai scriu în România, și aș fi vrut să mă țin de promisiune. Poate ar fi fost mai bine pentru toți. Prin toți, mă înțeleg și pe mine.

Dacnemuritor a scris în ziarul lui Glasul cetății articolul Asta , pardon, Asta .

Asemenea atitudini, în Uniunea Europeană, ne aduc aceleași servicii de … PR ca și țigăncile (sunt cetățeni români, fără precizarea naționalității pe actele de identitate – ca și în alte țări europene) care făceau flotări (aplecări) să strângă monedele aruncate de șmecheri.

Astea sunt adevăratele manifestări ale fricii, necontrolate. Acea frică de pierdere a identității și a confortului intelectual, minim, pe care îl putem avea fără efort.
Adică prostia din capul nostru care ne face să behăim în loc să acționăm sau, măcar să reacționăm.

Ne speriem că rușii au să ne atace și au să ne cucerească, ne speriem că europenii ne fură și ne cumpără țara, ne speriem că americanii vor să ne facă colonie a lor … în general ne speriem de multe.
Dar în vremea asta lăsăm ogorul nelucrat, ne facem treaba de mântuială să treacă timpul, nu avem curajul atitudinii și opiniilor și preferăm să ne uităm la știri cu violuri, crime și accidente, sau la telenovele, în loc să facem efectiv ceva.

Nu, nu trebuie să facem ceva pentru țară (deși, știu, sună înălțător). E suficient să facem ceva pentru noi (așa o să ne fie mai bine la toți, în cele din urmă).

Sunt foarte mulți români plecați să lucreze în Europa (sau aiurea, în lume). Fiecare încearcă să își facă viața mai bună pentru că a renunțat, deja, la o speranță de mai bine aici. Acesta îi adevărul fundamental de la care ar trebui să plecăm.

Unii dintre ei adună ceva bani și aleg să revină în țară (unii nu se mai întorc).
Dintre cei care revin, mulți vor doar să compenseze ceva ce le-a lipsit (respectul și respectul de sine) și așa în Maramureș nu mai avem case tradiționale și porți sculptate (alea pe care le făceau urmașii dacilor liberi) ci betoane, etaje și inox.

În țară ne trezim cu o penetrare tot mai puternică a marxismului cultural, inclusiv prin afirmarea drepturilor omului, și așa găsim persoane speciale (cu dizabilități, minoritare, din categorii sociale defavorizate, etc) care își cunosc drepturile și cer să le fie respectate. Chiar dacă ele nu respectă drepturile celorlalți (un minim exemplu al drepturilor celorlalți ari fi, de exemplu, să nu fie obligați să suporte mirosurile groaznice ale unui nespălat în autobuz).

E și asta o formă de spălare a creierelor.
Și dacă tot vorbim de procesul acesta … despre eroii și modelele noastre istorice, cred că ar trebui să fim mai atenți cum ni le alegem.

Ștefan a ucis urmașii lui Bogdan (încheind linia descălecătorului Moldovei), era celebru pentru că își omora comesenii care îl supărau și pentru numărul mare de copii. A devenit sfânt și model, erou național.
Mihai i-a legat pe iobagi de feude (nici ungurii nu au avut curajul să facă asta), și-a adunat creditorii, i-a închis și le-a dat foc, …

Carol I a oprit Holera și foametea din sud, a obținut independența, a reformat Armata (aia victorioasă din Balcani și din primul război mondial), a naționalizat căile ferate române (pe care românii le vânduseră), deși tatăl său era acționar și familia sa a pierdut bani prin asta, … dar nu ne place de el, pentru că nu era român.

Minunata noastră Biserică Ortodoxă Română, mai avea puțin până să se unească cu cea din Moscova (calendarele și tipăriturile erau în slavonă), și poate s-ar fi întâmplat dacă nu venea Carol I rege, dar pe ea o iubim, pentru că este esența ființei noastre naționale (chiar dacă ne cocoșează cu plățile de înmormântări, botezuri, nunți, catedrale și altele).
De altfel, românii s-au născut ca nații (ardelenii, muntenii și moldovenii), toți, catolici, nu ortodocși.
În Ardeal e simplu, aici era Regatul Ungariei, pavăza catolică a Europei la Est, Moldova a fost descălecată, prima dată, de Dragoș, ca marcă de apărare a Ungariei (și era catolică – doar Bogdan, ală de care așa rar ne aducem aminte, a făcut-o ortodoxă) iar Negru vodă a venit cu misiune clară de a crea o altă marcă, tot pentru apărarea granițelor Ungariei și, până la nepotul său, țara a fost catolică.

În fine, voiam numai să arăt că spălarea creierelor e o treabă care se face de multă vreme și cu mult temei dar, mai ales, că ar fi bine să ne gândim de două ori înainte să ne exprimăm asemenea opinii (de frică).
Mai bine să lăsăm deoparte frica asta și să ne apucăm de treabă (că e multă de făcut și nu o să o facă alții pentru noi).

Toate cele bune !




Meri shubhkaamanaaye aapke saath hai !