Join the new world

Memoriile nescrise ale unui Razbunator.


<< spre deosebire de oamenii obisnuiti, legionarii aveau o gaura in plus. Gaura de la pistol. Si nu se temeau sa o foloseasca! >> Petre Tutea.


Numele meu era Miti Dumitrescu si am fost de profesie avocat. Dupa episodul executarii Capitanului , Nicadorilor si Decemvirilor am stiut ca lucrurile nu vor ramane asa. Si nu au ramas. Impreuna cu alti 8 camarazi am intocmit scrisoarea aceasta :

“Camarazi,
Toti aceia in care arde ca o flacara sfanta credinta legionara.
Toti aceia care se zbuciuma si stau coplesiti de povara tragediei in care se zbate Neamul Romanesc.
Toti aceia care vor purta pana la moarte neintinata credinta si onoarea.
Sa stie:
Am fost invatati sa credem neclintiti ca o adevarata schimbare pentru tara aceasta nu va porni decat de la prefacerea sufletului romanesc. Acest suflet trebuie curatat de tot ceea ce necinstea, necredinta, lasitatea si meschinaria a sadit in el.
Acesta este ogorul in care vor lupta cu inversunare sfanta legionarii viitorului romanesc.
Aceasta este impiedicata si indepartata astazi - un val de oroare si de groaza s-a asternut pe neamul acesta.
Ne-am hotarat sa pedepsim! Din dragoste adanca fata de acest pamant, framantat de sangele atator martiri, din dragoste pentru neamul acesta, vom incerca sa rupem o frantura din trupul urias al viermelui conducator care roade fiinta neamului.
Violenta in sine nu schimba nimic, dar ea este de o dureroasa necesitate. Vrem numai atat, ca prin violenta nostra sa trezim neamul romanesc.
Camarazi,
Stiti ca legionarul priveste cu pieptul deschis urmarea faptelor sale. El raspunde. Vom raspunde si noi. Oricare ar fi judecata pe care istoria o va face asupra noastra, nu trebuie sa uitati ca am platit cu sangele si sufletul nostru credinta noastra.
Camarazi,
Priviti cu incredere viitorul. Nu uitati ca neamul romanesc are o misiune sadita in el de Dumnezeu si ca exista o linie de onoare a neamului.
Pe cerul intunecat care privegheaza neamul, se desprind literele de foc ale Capitanului:
Dragi camarazi,
Voua, celor care ati fost huliti sau martirizati, va pot aduce vestea, care doresc sa treaca dincolo de valoarea subreda a unei fraze oratorice ocazionale: in curand vom birui.
In fata coloanelor voastre, vor cadea toti asupritorii nostri. Sa-i iertati pe cei ce v-au lovit din porniri personale.
Pe cei ce v-au chinuit pentru credinta voastra in neamul romanesc nu-i veti ierta. Sa nu confundati dreptul si datoria crestina de a ierta pe cei care v-au facut voua rau, cu dreptul si datoria neamului de a pedepsi pe cei ce l-au tradat si pe cei ce si-au asumat raspunderea de a i se impotrivi. Sa nu uitati ca sabiile pe care le-ati incins sunt ale neamului. In numele lui, deci, veti pedepsi cu ele: necrutatori si neiertatori.
Astfel si numai astfel, veti pregati un viitor sanatos acestei natiuni.
Camarazi!
Dumnezeu si neamul sa primeasca jertfa noastra.”



Apoi am trecut la fapte. 21 septembrie 1939. Aproape 10 luni de la odioasele crime.


Bucuresti. O zi calduroasa de toamna nu prevestea nimic special. Armand calinescu doar ce iesise de la minister si se indrepta spre casa intr-un Cadilac. Am reusit sa-i blocam masina in zona Eroilor. In schimbul de focuri care a urmat , armand s-a ales cu 20 de gloante. Multe/putine , nu mai conteaza acum, Dupa executie ne-am indreptat spre institutia Radiodifuziunii unde chiar in acel moment canta orchestra Radio. Am pus mana pe microfon si am pronuntat urmatorul mesaj catre Natiune si Istorie : “Astăzi 21 septembrie 1939 ora 1430 primul ministru Armand Călinescu a fost executat de o echipă legionară de sacrificiu care a făcut justiţie pentru asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu la 30 noiembrie 1938 “ . Apoi toti 9 am depus pe podea revolverele si am ridicat mainile la cer.

Nu ne-am sustras raspunderilor. Ne-am predat calailor stiind ce ne asteapta.

Politia a venit si ne-a arestat. Mie mi-au fost rupte ambele maini, apoi limba mi-a fost scoasa cu un carlig. Fiecare dintre noi a avut parte de tortura timp de 8 ore apoi legati si impuscati. Nici cadavrele noastre n-au avut parte de liniste, politia depunandu-le la o intersectie si desi era canicula mare la Bucuresti, prefectura politiei capitalei a montat in jurul cadavrelor mai multe tribune ca publicul sa vizioneze descompunerea si sa le scuipe si sa le blesteme. Abia apoi au fost incinerate iar cenusa, azvarlita la gunoi.


.Jertfa noastra nu a fost in zadar. Dupa acest atentat, intreg neamul, zguduit de aceasta explozie de eroism, s-a atasat din nou Legiunii dandu-si seama ca duhul legionar al vitejiei nu s-a stins .