despre ploaie și colinde
Day 4,771, 12:01
•
Published in Romania 
•
by
•
by ReRey
ploaia inundă balconul și rufele plutesc
încă spânzurate în locul în care nu vreau să primesc
colindători.
oamenii nimănui, ies să urle deranjant-
fericire tuturor!, și așteaptă într-un mod aberant
bani.
picăturile alunecă spre vecinul de jos
pe care sper că nu-l deranjez cu casa întoarsă pe dos
și muzică.
plantele sunt cuprinse de ape înalte
și caut pământ în care să-mi fac alte
speranțe.
cine trimite colindători să-mi perturbe ploaia,
și delirul, și felul în care se umple baia,
cu lacrimi?
să veniți când o să ningă! faceți liniște să ascult
cum se lovește fiecare picătură de necunoscut
și dispare.
mergeți la săteni, ei vă vor asculta,
blocurile din oraș ne îndeamnă la a lupta
cu dependențe.
nu-mi deranjați somnul, nu-mi deranjați visarea,
mă chinui să despart în două marea
de pe balcon.
Facebook
Twitter
Discord
Comments
[removed]
[removed]
Nu mai fumatz iarba copchii!
[removed]
[removed]
Fumați iarbă în fiecare zi!
[removed]
[removed]
Nu-l uitaţi pe cel căzut în război,
lăsaţi-i din când în când un loc liber la masă,
ca şi cum ar fi viu între noi,
ca şi cum s-ar fi întors acasă.
De fapt el s-a întors dintre noi întâiul,
numai că s-a întors puţin mai ostenit
şi pe un pat nevăzut şi-a aşezat căpătâiul
lângă veniţii acasă din mit.
El şi-a făcut lucrul lui acum
poate că îi e sete, o sete arzând
ora până la noi ca un fum.
Deci lăsaţi pentru el să cadă vin pe pământ.
Nu-l uitaţi pe cel căzut în război,
strigaţi-l din când în când pe nume,
ca şi cum ar fi viu printre noi
…şi atunci el va surâde în lume.
Nichita Stănescu
[removed]
[removed]
A-nceput de ieri să cadă
Câte-un fulg, acum a stat,
Norii s-au mai răzbunat
Spre apus, dar stau grămadă
Peste sat.
Nu e soare, dar e bine,
Şi pe râu e numai fum.
Vântu-i liniştit acum,
Dar năvalnic vuiet vine
De pe drum.
Sunt copii. Cu multe sănii,
De pe coastă vin ţipând
Şi se-mping şi sar râzând;
Prin zăpadă fac mătănii;
Vrând-nevrând.
Gură fac ca roata morii;
https://Versuri.ro/w/x217
Şi de-a valma se pornesc,
Cum prin gard se gâlcevesc
Vrăbii gureşe, când norii
Ploi vestesc.
Cei mai mari acum, din sfadă,
Stau pe-ncăierate puşi;
Cei mai mici, de foame-aduşi,
Se scâncesc şi plâng grămadă
Pe la uşi.
Colo-n colţ acum răsare
Un copil, al nu ştiu cui,
Largi de-un cot sunt paşii lui,
Iar el mic, căci pe cărare
Parcă nu-i.
George Coșbuc
balada urbana iti apartine? 😃
în totalitate