24 IANUARIE 1859 – UN MOMENT DE SCHIMBARE PENTRU POPORUL ROMÂN

Day 5,179, 11:34 • Published in Romania Romania • by gradinaru
Pentru limba română apasă tasta 1. Pentru maghiară apasă Log Out.
Denumită de majoritatea românilor „Mica Unire”, actul rezultat în urma dublei alegeri a lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei și al Țării Românești reprezintă cel mai important moment din istoria României. Unirea de la 24 ianuarie 1859 reprezintă punctul de început al istoriei statului român modern, fără de care nu ar fi putut avea loc Războiul de Independență sau Marea Unire, fără de care România, probabil, nu ar fi existat.

Unirea de la 24 ianuarie 1859 nu reprezintă doar o unire teritorială și nici doar apariția unui stat nou. Reprezintă un nou început pentru poporul român, un moment de schimbare ce a cuprins toate sferele societății în deceniile ce au urmat. Ca operă politicienilor români pașoptiști, între care amintim aici pe frații Brătianu, frații Golescu, C.A. Rosetti, Christian Tell, Mihail Kogălniceanu, Costache Negri, Vasile Alecsandri, Nicolae Bălcescu, Ion Ghica și doctorul Nicolae Kretzulescu, România a fost un proiect politic realizat din dorința ca poporul român să aibă o țară a lui, un stat național, modern, o Belgie orientală.

Într-un context politic dificil, românii au avut curajul să sfideze Marile Puteri și să își ducă proiectul până la capăt. Vasale ale Imperiului Otoman și aflate sub protectorat al Imperiului Rus și, după Războiul Crimeii, sub garanția conectivă a Marilor Puteri, Țările Române trecuseră deja prin secole de dominație străină, iar acum, în epoca naționalismului și liberalismului, venise momentul ca elita politică să racordeze aceste formațiuni statale la principiile și valorile occidentale.

În urma Conferinței de la Paris în care s-au discutat rezoluțiile adunărilor ad-hoc, cele două principate formau Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești, un stat cu doi domni, două adunări și două capitale. Pornită ca un compromis al oamenilor politici precum Vasile Alecsandri și Costache Negri, călcând peste ambiții personale, dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al ambelor state a fost cea mai bună soluție de la acel moment pentru realizarea Unirii. Observăm faptul că, în realitate, Unirea de la 24 ianuarie 1859 nu a fost nici mică și nici ușoară.

După realizarea dublei alegeri, începe perioada de mari schimbări care au avut ca scop modernizarea României. Alexandru Ioan Cuza a înțeles că noul stat, pentru a putea rezista în timp, trebuie să treacă prin mari reforme. Desigur, sintagma de „reformele lui Cuza” poate fi considerată una destul de eronată, întrucât nu poți reforma ceea ce nu ai. Așadar, putem considera această perioadă drept una de construire a unui nou stat.

S-a înțeles necesitatea formării unui popor de cetățeni, în care oamenii sunt conștienți de valoarea lor și de rolul pe care ei îl au în societate, astfel că a fost introdus învățământul obligatoriu și gratuit, România fiind unul dintre primele state din lume care a introdus o astfel de lege. Totodată, se remarcă gratuitatea și universalitatea educației, ceva revoluționar pentru acea dată. De asemenea, în timpul lui Alexandru Ioan Cuza s-a introdus primul Cod Civil, acesta fiind în vigoare începând cu 1 decembrie 1865 și până în 1 octombrie 2011.

O altă problemă era aceea că peste 23% din totalul proprietăților funciare era deținut de mânăstiri. Prin secularizare, o mare parte din acest sfert al teritoriului Principatelor a fost trecut în proprietatea statului. Legea agrară a condus la împroprietărirea cu pământ a peste 400.000 de familii de ţărani, iar aproximativ 60.000 de alţi ţărani au primit teren pentru casă şi grădină.
Așadar, putem observa faptul că actul de curaj de la 24 ianuarie 1859 reprezintă piatra de temelie a țării noastre, un moment de o importanță deosebită pentru istoria noastră. De altfel, Mihail Kogălniceanu, personalitate emblematică a secolului XIX și prim-ministru în vremea de domnie a lui Alexandru Ioan Cuza, spunea că, atâta timp cât țara aceasta va avea o istorie, cea mai frumoasă pagină va fi cea a lui Alexandru Ioan Cuza.
Reclame: