Un caz adevărat (inspirat după o Poveste)

Day 3,343, 23:04 • Published in Romania Republic of Moldova • by Mentalist de Bucovina

=== articol participant la Concursul lui The Djragan ===



Eram mai tânăr pe atunci, aveam vreo 2 anişori şi jumătate (acum am aproape 5🙂, când am auzit că într-o ţară îndepărtată, la capătul Pământului, se dădea o bătălie mare, pe viaţă şi pe moarte, şi mi-am zis că bine-ar fi să pun şi eu umărul la dezrobirea unui neam cotropit de nişte vecini puternici şi poate voi ajunge şi eu Erou în Legendele lor, spuse din tată-n fiu mulţi ani de-acum încolo.

Şi punându-mi aşa o hotărâre de mare înainte, după ce mai consultai de vreo 3-4 ori zodiile şi oracolul, mi-am pus în desagă de-ale gurii să-mi ajungă o vreme în luptă, mi-am luat de la un fierar vestit (dar ieftin) cele mai bune săgeţi, cu vârf ascuţit din metal greu, de 5 ori mai tare decât fierul, mi-am luat rămas-bun de la ţara mea dragă şi am plecat, cu doi murgi pintenaţi de 4 ani, unul pentru dus şi unul pentru întors.

După o călătorie grea, dar care trecu ca o secundă, am ajuns în acel colţ de lume, nişte insule sălbatice şi pline de pericole, un tărâm de vis numit Ndonezia parcă. Şi chiar dacă încă îmi era frică, am găsit câmpul de luptă şi fără să mă uit înapoi, m-am aruncat cu toată forţa şi priceperea mea în mijlocul bătăliei.
Şi a curs mult sânge, şi am fost rănit de mai multe ori, dar găsind un localnic prietenos, mi-am putut schimba aurul meu, luat din munţii noştri cu multă trudă, în săgeţi noi şi mâncare bună care mă înzdrăveni suficient să revin din nou şi din nou în luptă.

Şi am condus multă vreme lupta, şi emoţiile mă cuprindeau continuu, dar pe final puterile fiindu-mi slăbite, şi necunoscând oamenii şi obiceiurile locului, n-am reuşit să rămân în fruntea bătăliei, şi deşi i-am ajutat cu cât am putut eu pe localnicii ce-şi apărau glia, un conducător mai priceput şi cu mult mai multă experienţă în luptele acestea încurcate, a preluat conducerea luptei şi a finalizat victoria mult râvnită.

Ostoit şi înfometat, cu armele distruse şi cu aurul pierdut, m-am agăţat de ultimul meu roib şi m-am întors ca vântul şi ca gândul în patria mea mult iubită, şi mi-am promis în barbă că am să învăţ, şi am să mă antrenez să ajung şi eu ca acel conducător versat, care a ştiut uşor să ia frâiele luptei şi să obţină victoria.

Acele zile nu mai sunt departe, şi le număr cu ardoare sperând că voi ajunge erou chiar poate la mine acasă, fără să mai plec prin lumi îndepărtate ca un Haiduc prigonit, ci apărându-mi ce am mai drag: pământul strămoşesc, stropit cu sângele poporului meu, de care niciodată nu mă voi dezice.

Şi-am încălecat pe-o şa,
Şi v-am spus povestea mea. 🙂



Mentalist Bucovinean
Gerar, MMXVII