Povestea zmeului cu o falca in cer si o buca de aur

Day 1,823, 07:07 Published in Romania Romania by Omae X

Omae sustine cultura : www.2012en.ro

Din ciclul “Calareti, dar multi ! “ va prezentam azi povestea zmeului blagoslovit de soarta cu o minunata buca de aur, ca la soare te puteai uita, dar la dansa ba.

Era zmeul nostru om scolit, purtat pe la scoli inalte, ziceau unii chiar de un maret oras de dincolo de marile cele mari unde ar creste casele precum copacii, inalte de nu le vezi acoperisul, unde zmeul ar fi fost scolit de un mare maestru.

Multe se ziceau despre zmeu, insa pe zmeu nu-l durea nici in buca cea de aur de ceea ce ziceau tovarasii sai virtuali.

Caci uitai sa va zic ca zmeul nostru traia intr-o lume de poveste, virtuala, asa cum toate povestile sunt.

Problema la zmeul nostru era ca era macinat, neintrerupt, de o neliniste pe care indraznea sa o numeasca, prin prisma vastelor sale cunostinte, de-a dreptul metafizica. Sau era metastazica ? Aici zmeul isi dadu seama ca trebuia sa mai aprofundeze nelinistea pe care o simtea, pentru a o putea defini cum se cuvine.

Iar nelinistea zmeului nu-I dadea pace.

Iesea zilnic in agora si urla la multimea care continua – cu incapatanare – sa nu-l bage in seama : “Pocaiti-va, necredinciosilor, sfarsitul eRomaniei e aproape. Nu vedeti norii negrii care umbresc unitatile militare , profiturile cele nesimtite si mercantilii sefi de arme? Miluiti-l pe aproapele vostru, donati castigurile catre oastea mare a tarii, caci dusmanul bate la usa. Huoooo ! “

Si zilnic pleca acasa plangand ,nemultumit de lipsa de recunoastere a compatriotilor sai . Si numai ablutiunile zilnice impiedicau nemultumirea – metafizica sau metastazica, tot nu era sigur – sa nu-l faca sa-si puna capat zilelor virtuale.

Isi intindea atunci covorasul si se aseza in genunchi in fata lui Phalus si se ruga.

“Marite capitane, unic purtator de izmene flausate, indura-te de mine si arata-mi calea, spune-mi cum sa indrept pe drumul cel bun oastea de virtuali pacatosi ce ma inconjoara. Tu, purtator de chimir cu buzunare pentru pistol, pogoraste asupra mea harul marelui tau prieten, Phalus si da-mi un semn!”

Desi de obicei rugaciunea nu aducea nimic in afara durerii de sale si de genunchi, in acea seara Zmeul a simtit ceva in plus, o durere strident de buca de aur, chiar in momentul in care incheia rugaciunea.

“Fara indoiala, e un semn” isi spuse zmeul si privi adorator la Phalus, calul sau in marime naturala. Il privi cu atentie si vazu ca Phalus avea privirea indreptata spre masuta pe care se afla, miracol, “Carticica sefului de cuib de zmei”

Cuprins de inspiratie zmeul deschise cartea la intamplare si citi prima fraza care-I cazu sub ochi : “ Cine primul va ridica buca, de buca va pieri” .

Nedumerit, inchise si deschise cartea din nou…
“ Si va purta mesajul bucii aurite peste tot pamantul, cu calul si capitanul in ea”

Pe fata zmeului se putea citi extazul, calul si capitanul i-au dat, in sfarsit, un semn, o cale. Stia ce avea sa faca, va raspandii cuvantul bucii peste tot in lumea virtuala, iar lumea il va urma.

Fericit, se intinse pe pat si in timp ce ochii I se inchideau, buzele sale sopteau marunt “ Cuvantul bucii va triumfa, va triumfa, va triumfa.

Acest articol se vrea un pamflet, tratati-l in consecinta.

Hai Sictir !
Omae, Maestru ZEN