Pentru ca,...

Day 3,384, 12:32 Published in Romania Romania by belzebut cel crunt
Curg


domol
monoton şi banal
iar în ducerea mea
nu mai văd vreo cascadă

sunt doar un peşte
înotând netot
zi după zi
către marea sa

doar uneori
noaptea
când lupi singuratici
îşi caută luna
rup strigăte mute
le pietrific
şi le-arunc departe-n aval

într-o zi cu eclipsă
de soare
mă voi izbi în acest stăvilar
şi numai apa va trece

cer mă voi face
să-ţi caut lumina

de Paparuz Adrian


*****************************************************************************


plâng streşinile a uitare



ce-ai vrea să fii m-a întrebat?
dacă-aş putea alege, aş vrea să fiu stâncă
şi secoli întregi m-aş oferi vânturilor turbate
ca să-şi înfigă colţii-n mine
iertându-li-se oamenilor
şi ploilor m-aş oferi
să muşte fărâmă şi să-mi spele rănile
ducându-le la-ntâlnirea cea mare
iar soarelui
m-aş oferi ca să mă coacă
pită la marginea gliei
ca să despart lumile şi lacrimile

eşti sigur că asta vrei?
mai bine piatră decât om
sau dacă se poate
mai bine apă
să plâng din cer a ploaie
să spăl toate rănile pământului
şi să mă odihnesc pe o plajă
răsuflând nopţile pe îndelete
la lumina lunii
iar dacă lumea nu mă mai vrea omăt
m-aş întoarce primăvară
să-mi sărut zorile
şi florile


de Macovei Costel


***************************************************************************

Colind pentru mama mea

Primeşte, mamă, un colind tăcut...
Cuvinte-s de prisos și sunt puține;
Din zările în care m-am pierdut,
Mi-e dor cumplit, mi-e foarte dor de tine.

Mai văd în pragul casei pasul tău.
În ochii blânzi o lacrimă suspină.
Nu pot veni și-mi este-atât de greu
Că simt Crăciunul ăsta ca pe-o vină.

Departe-ți sunt, ca-n fiecare an,
Departe-mi ești măicuța mea cea bună,
Că toate sărbătorile-s în van
De nu le mai petrecem împreună,

Dar te privesc în rama de tablou,
Sărut cu gândul fruntea ta bătrână
Și îți doresc în prag de Anul Nou
Mulți ani frumoși să ai la îndemână.

Rămâne doar să știu că-ți este bine
Și că mă ierți de tot ce n-am făcut.
Cuvinte-s de prisos și sunt puține,
Primeşte, mamă, un colind tăcut...

de Ioan Grigoraş