pe coridor
IntoOblivion
De-a lungul timpului cred ca am asistat la milioane de nasteri.
In prima camera se nasteau idei. Cand intram in incaperea aceea, aparent, nu se petrecea nimic. Ochi morti, privind in gol, urmarind crapaturi in perete, paianjeni uscati, manuale deschise, ca apoi sa se mute mecanic la alt punct de asa zis interes. Si, dintr-o data, o mare lumina, un cutit auriu ce reusise pana atunci sa injunghie nenumarate incorporari, o flacara nemaipomenita aparea intr-o privire, cumva aratand infiriparea aceea teribila de sens. Dada, am vazut asta de sute de ori, focul intinzandu-se precum in insulele uscate ale Eladei. Ce incantare! Urma sa inchid usa violent, sa se faca vartej, sa hranesc acel foc...
In alta camera, dupa alta usa, se nasteau imagini. Imagini amestecate cu lacrimi, cu iertari, cu te miri ce, desene rupestre in adancul vreunui suflet de copil confuz si neinteles. Atunci ei se apucau de pictat cu ce apucau, noroi, frunze, praf de stele, fard, unt, nutella, intr-o frenezie riscanta. Ochii ne dureau dureau de atatea culori si texturi dar nu cracneam, nu cracneam.
Mai in jos pe hol se nastea scriindu-se texte. Din piatra seaca un nimuruc mucos scria o scrisoare, plangand, de ce plangi, pai mi-ati dat de scris despre mama dar eu nu mai stiu cum arata ce sa scriu acum sa nu rada colegii? Scrie-mi mie, ziceam. Si eu am doua fete.
In ultima camera tresaream cand intram, aproape smulgand usa din balamale, ca era tare intepenita in prag, doar pentru a vedea o forma ravasita pe un perete semanand cu un moroi la ceas de seara. Ma speriam si chiar ca eram caraghioasa, hihi doamna nu vedeti ca sunteti dumneavoastra? De cate ori intrati aici - ziceau ei neavand curaj sa treaca pragul si itindu-si capetele unul deasupra celuilalt, ca muzicantii din Bremen - de cate ori intrati aici luati alta forma, alta dar mereu aceeasi.
In fond, doar o alta zi de scoala era.
Imi luam poseta si mergeam la autobuz.
Comments
comment... o7
În suflet, voi fi veșnic un învățăcel...
Respect!
Ei spun că eu trebuie
Dar eu
sunt la pensie
la pensie
la pensie
Fără comentarii
wow, tu ai scris asta? este absolut superb! rar citesc ceva atat de bun si pe gustul meu chiar si in carti! ma inclin! te rog, mai scrie!
Până la viitorul articol poți să le citești pe precedentele
multumesc de sfat, asa am sa fac!
cum poate fi seaca o piatra, careia ii pasa intr-atat incat sa planga doar pt ca nu poate scrie despre ceva ce nu isi aminteste, mai ales cand subiectul este Mama?...
si la ce mod este relevant ca *si eu am 2 fete* cand, ca profesor, esti cel mai bogat parinte (macar in numar) de copii?...
fetele sunt si ele mucoase?
sau nici ele nu isi amintesc?...
poate si ele plang cand trebuie sa scrie scrisori?
cat despre Mama, poate ca nu iti amintesti multitudinea de nuante a culorii ochilor ei, variind mai cu seama in functie de dispozitia ei sufleteasca, dar cum sa uiti ca te schimba de minim 3 ori pe zi ca sa fii mereu curat, iar asta a condus la o obsesie pt ordine si curatenie, impotriva careia, poate, te si razvratesti uneori!?
cum sa uiti cu cata grija iti presara pe rani, dupa ce le curata, praful pastilei zdrobite de penicilina sau tetraciclina cremoasa!?
cum sa uiti ca iti citea povesti si poezii nu doar ca sa iti deschida apetitul pt citit, dar si ca sa iti lase tezaur de suflet incat sa nu te simti vreodata singur, slab, sau neimportant in momentele grele ale vietii!?
cum sa uiti ca, din pamant si iarba verde facea ea cumva sa aiba bani sa cumpere cadourile de mos Niculae, care apareau peste noapte in ghete si ca te aratai surprins doar ca sa ii vezi bucuria din luminile ochilor, desi stiai sa le gasesti pe unde le ascundea si le studiasei deja, fara sa gresesti sa le muti din loc!?
cum sa uiti mainile matasoase cu care te mangaia si iti racorea fruntea incinsa de febra, sau cu care iti impletea fular, manusi, pulovere sa iti tina cald, sau cu care iti picta desenele pe care trebuia sa le prezinti la scoala si pe care nu aveai timp sa le faci tu, pt ca erai prea ocupat sa rezolvi probleme de mate, fizica, chimie etc.!?
cum sa uiti ca isi facea timp sa mearga pe campuri sa adune cu tine plante medicinale, sau frunze de dud pt viermii de matase de care scoala decisese ca trebuie sa se ocupe o generatie - a ta - de elevi, sau ca impacheta frumos tot ce era hartie ca sa duci maculatura pt reciclat, sau ca te ajuta sa prinzi cele mai interesante insecte pt insectarul ce trebuia prezentat la ora de zoologie!?
cum sa uiti parfumul parului ei, rasfirat pe perna, cand isi lua ragaz sa te tina in brate sa poti adormi, atunci cand nu puteai din pricina ca te durea stomacul sau de vina stresului ca urma sa treci vreun test mai dificil!?
cum sa uiti ca esti sange si suflet si simtire pt ca ea ti-a oferit oportunitatea sa poti fi tu, chiar mai mult decat a putut ea sa fie!
Te iubesc, Mama!
... si te iubesc chiar si daca tu abia iti mai amintesti cine sunt eu, pt ca eu sunt tu - doar ca mult prea departe, iar tu esti eu, dar mai aproape de Dumnezeu. Sarut ochii dragi si multumesc cu inima, Mama!