O necesara repunere in drepturi

Day 1,742, 11:02 Published in Romania USA by Ruminantus
Buna tuturor!

In zilele de dupa tripla mea revenire - revenirea din SUA in Romania, revenirea din domeniul economic in mediul social si revenirea in simtiri - am incercat sa inteleg, cu ajutorul colegilor de joc, care este situatia in care sa afla Romania in acest moment.

Cu riscul de a neglija alte aspecte importante ale vietii comunitatii noastre, as incerca sa formulez pe post de concluzie centrala o idee ce graviteaza in jurul unui singur cuvant: responsabilitate. Mai precis, lipsa ei.

In acest context imi apare ca fiind necesara o dubla “mea culpa”, pe care voi incerca sa o formulez pe un ton cat mai putin critic 🙂

1. Am fost egoist si total lipsit de responsabilitate fatza de tzara.
Tocmai am incheiat o perioada de doi ani de maxima detasare fatza de comunitatea romaneasca.
Dar am pus punct pribegiei si iata-ma intors acasa impins de mancarimi la constiintza.
Trecutul nu mai poate fi recuperat sau sters, dar pentru viitor inca se mai poate face ceva. Asadar, din proaspata pozitie de fiu ratacitor intors acasa, imi da mana sa le bat obrazul fostilor colegi de pribegie si sa-i chem si pe ei acasa. Stiu – din proprie experientza – ca aceasta decizie a returnarii nu este una care sa fie luata la presiuni externe; trebuie sa fii pregatit pentru ea in intimitatea constiintei tale. Asa ca nu voi insista. Le spun tuturor acestor colegi plecati din tzara doar ca, atunci cand se vor hotara sa revina, eu sunt pregatit sa le accept onoarea de a-mi permite sa fiu eu cel care le ofera cetateania romana.

2. Am fost egoist si total lipsit de responsabilitate fatza de Partidul Liberal.
Daca desprinderea de un partid, la a carui constructie si evolutie am contribuit timp de doi ani (a doua jumatate 2008 – inceput de 2010), poate avea o scuza care sa sune foarte bine: “sa las si pe alti colegi sa se manifeste si sa isi implineasca independent vocatia politica”, faptul ca nu am miscat nici un deget atunci cand partidul a luat-o pe ulei, nu mai are nici o scuza pentru lipsa mea de interventie.
Dar acum am revenit si in Partidul Liberal si sper ca, alaturi de smif, sa contribui si eu la reconstructia comunitatii liberale din Romania. Smif a castigat alegerile la presedintia PL impotriva lui Cronos si a inceput demersurile pentru refacerea nucleului nostru.

Gata insa cu meu-culpile!

* * *

In mod paradoxal, valoarea care are cea mai mare legatura cu responsabilitatea este libertatea.
Libertatea cere responsabilitate!
- Cand ai libertatea de a actiona, trebuie sa ai grija sa nu ranesti.
- Cand ai libertatea de a te exprima, trebuie sa ai grija sa nu jignesti.
- Cand ai libertatea de a gandi, trebuie sa ai grija sa nu distrugi lumea.

Din pacate, in trecutul recent, responsabilitatea a fost o cenusareasa a vietii interne a chiar Partidului Liberal, cel care prin credintza membrilor sai ar fi trebuit sa fie primul care sa o profeseze. Dar, ca intotdeauna, prefer sa ma uit spre viitor si spre lucrurile care poti fi modelate de acum inainte.

Vorbind de viitor:
mi-ar placea ca la viitoarele alegeri pentru Congres sa-i avem pe oamenii din Partidul Militar concurenti alaturi de noi in top 5.
Le urez success in a-si creste numarul de membri pana la nivelul in care vor putea propune parlamentari!

In articolul lui elbandido am gasit cateva idei ce merita promovate si iarasi promovate pana ni se termina resursele de promovare:
- faptul ca cei care vor sa se implice intr-o actiune au responsabilitatea de a se informa mai inati asupra situatiei asupra careia doresc sa intervina;
- faptul ca nu poti cere votul comunitatii fara sa fi dat nimic in schimb acesteia;
- faptul ca interesul national trebuie pus inaintea interesului personal;
- faptul ca trebuie sa fim constienti cum ca orice actiune, atat pozitiva cat si negativa, are repercursiuni.
Nu stiu voua, dar mie imi pute a responsabilitate!

Ce sa mai zic…
Tzara asta a noastra ar putea beneficia de o repunere in drepturi:
i-ar prinde bine sa redevina proprietara unei conduceri responsabile.


Cu sperantza,
Adiemus