nu mai contează

Day 5,984, 15:07 • Published in Romania Romania • by IntoOblivion

Când ne-am despărțit, ne-am întâlnit la o cafea.
Am decis împreună să ne facem cadouri și, când aveam cele potrivite, să ne vedem. Simplu și fără regrete, ca o ceremonie sobră.
Nu m-am gândit că o să mă sune la zece dimineața, sincer. La 11 deja eram la cafenea, așteptându-l.
El mi-a dat un buchet de flori. Îmi pare rău că a durat atât, a zis, dar voiam ca florile să fie de la noi, nu aduse de cine știe unde. Foarte serioasă, am acceptat buchetul de ranunculus și l-am așezat, cumva în diagonală, pe masa mică. Nu mai era loc de altceva pe ea, era destul de răsfirat și foaia străvezie în care era învelit, foarte fragilă.
Eu ți-am adus altceva, am început eu.
Nu mi-ai adus, și tu, tot flori? a râs el.
Nunu, știu că îți place să citeșți așa că ți-am adus o carte. De fapt, vreau să îți încredințez această poveste. I-am dat cartea, s-a uitat la ea scurt. Ce ghinion am, a râs iar.
Amândoi știam ce va urma. El avea să o citească,o dată, de două ori, apoi să o deschidă în fiecare zi ca să își hrănească, îmbaieze, plimbe, ducă la interviuri, personajele, într-un efort uriaș de a le ține în viață.
Ani mai târziu, mi-a dat mesaj. Pun pariu că buchetul s-a uscat de mult și nici îți mai amintești de la cine l-ai primit. În schimb, eu și făpturile mele de hârtie, ne gândim la tine. Radu.